Luna cadourilor schimbarilor. Ba, era bine asa: a cadourilor:
M-am hotarat, devin invatacel. Nu stiu cat ma mai tine capul, ca memoria si atentia au iesit destul de degerate din ultimul cincinal. Sper sa nu ma fi inselat. Oricum, cel mai rau lucru ce se poate intampla e abandonul.
*
*
M-am hotarat, devin invatacel. Nu stiu cat ma mai tine capul, ca memoria si atentia au iesit destul de degerate din ultimul cincinal. Sper sa nu ma fi inselat. Oricum, cel mai rau lucru ce se poate intampla e abandonul.
*
Mi s-a rupt literal telefonul. Nu mi l-am inlocuit cu unul destept, desi vad ca fete mai istete ca mine amortizeaza de ani de zile timpii adormitului sugarilor. Noi nu. Oricum si selectia dintre atata amar numere de telefon e regeneranta. 250? Nu cunosc atatia oameni in viata.
*
A mini-explodat centrala termica. Mi-a ramas inca pe creier partea cu energiile anterioare, acuma ca le schimbam dardaind e pozitiv.
*
M-a deranjat brusc un detaliu de pe blog de acum doi ani. Am facut o tampenie si n-am resuit s-o repar, pana acum nu m-a preocupat. Am fost la un pas de a sterge tot si de a-l muta pe "la mème marie, autrement coifée", si iar m-am lovit de cum ne legam de lucruri: mi-e imposibil sa ma despart de titlul pe care l-am ales intr-o (s)clipire, nu am gasit altul care sa-mi placa, si apoi cititorii, tot. Inca incerc sa ma luminez cum sa fac. Cand gasesc deschid. Si imi cer scuze acum. Nu a fost un abandon.
*
M-a iertat baiatul, toata luna ianuarie m-a pedepsit refuzand sa manance la gradinita. Ma astepta cu gura uscata, uitandu-se cum mancau ceilalti. Ca intotdeauna, pana nu atingi fundul nu esti impins la aer, si mamele avem stantat pe suflet culpabilitate. Am asteptat, cat a considerat el ca merit. Are dreptul sa fie suparat pe mine. Acum ne-am impacat unul cu altul. El ca lipsesc cateva ore, eu ca era normal sa ma astepte.
*
Mi-am adus masina de cusut de la tara, in ssasaielile ironice ale insotitorilor: n-ai timp sa te aduni dintre rufe, drumuri, dereticeli, cand te mai pui si la masina de cusut?
Oi gasi eu, is incantata de atractia pe care o are asupra mea. Imi plac tesaturile la fel de mult ca textele. De altfel pentru noul blog cautam un nume cu panzeturi. Abia astept sa-mi inving teama de incalceala firului si sa deschid capacul cutiei care o adaposteste. E nou-nouta.
*
Mi-am adus masina de cusut de la tara, in ssasaielile ironice ale insotitorilor: n-ai timp sa te aduni dintre rufe, drumuri, dereticeli, cand te mai pui si la masina de cusut?
Oi gasi eu, is incantata de atractia pe care o are asupra mea. Imi plac tesaturile la fel de mult ca textele. De altfel pentru noul blog cautam un nume cu panzeturi. Abia astept sa-mi inving teama de incalceala firului si sa deschid capacul cutiei care o adaposteste. E nou-nouta.
Postări
Schimbarile fac bine, dar unele lucruri trebuie sa ramana neschimbate. Nu degeaba te ai atasat de numele ales intr o (s)clipire, e perfect. Iti doresc sa unesti tesaturile la noua ta masina cu maiestria cu care tesi texte! Ah, de as deschide mai des masina mea de cusut!
RăspundețiȘtergereMultumesc de intampinare, MihaelaMaria!
ȘtergereHaha, şi tu cu maşina de cusut? De luni de zile îmi fac curaj să cos o perdea, zilnic între 12-16 mă chinuie soarele care intră pe geamul ăla şi uite, nu reuşesc pentru că mi-e greu s-o scot din debara. Dacă ar fi fost la ţară, mi-aş fi luat gîndul definitiv. La Braşov mobilez o cameră numai cu maşina de cusut.
RăspundețiȘtergereDada, bucolico-provensala, si eu visez la camera-casa asta toata iesita din masina de cusut.
RăspundețiȘtergereDoamne, Paula, ce coincidenta frumoasa. De vreo saptamana m-a ajuns si pe mine febra masinii de cusut. Cum fur un moment liber, cum ma duc sa tacanesc! E ataaaaaaat de relaxant sa cosi si sa-ti aduni (sau sa-ti alungi, dupa caz) gandurile... Spor la treaba si sa pui neaparat aici rezultatele!!!
RăspundețiȘtergereSi mai spune-ne despre hotararea de a deveni invatacel, cand o sa poti...Mi-a placut mult cat de realist ai pus problema. Intr-adevar, cea mai pesimista varianta e abandonul. Dar stii ca ai incercat. Bafta multa! Te sustin din umbra : )
RăspundețiȘtergereMama lui Ile, coincidenta nu apare pe niciunde, ca eu mai am nisca ani lumina pana la tacanit.
RăspundețiȘtergereN-ai sa ma crezi, acum cinci minute mi-am facut curaj si am deschis cutia in care sta masina, ca sa arunc zapada artificiala protectoare. E un prim pas de apropiere. Cred ca inainte sa tacanesc la ea as face bine sa termin textul cu masina de cusut. Vad eu.
Si da, sunt sigura ca zgomotul ala unic e un mare antidot pentru ganduri, in stol sau razlete.
Acuma ca sta svelta in cutie trebuie sa incep sa ma gandesc unde s-o plasez, in balcon nu, in bucatarie nu, in baie exclus, dormitor e deja prea populat, incep sa ma deprim, cred ca singurul spatiu disponibil e un dulap gol care asteapta sa-l restaurez de vreun an. Pare de necrezut, dar am incapea amandoua.
Paula, daca e vorba doar de teama firului incalcit, sa stii ca o sa te bantuie o perioada. O sa fie si motiv de crize de nervi, chiar daca pare derizoriu, dar e un proces de imblanzire reciproca. La mine era spaima acului rupt. Daca se rupe si imi vine mie in fata, daca se rupe si nu stiu sa-l schimb, daca se rupe si mi se strica mult dorita si visata masina. Si s-a rupt...de mai multe ori, fara sa se intample nimic din ce credeam eu ca se poate intampla, ba chiar am aflat ca unele scenarii nici n-au cum sa se adeverasca, daca tinem seama de legile fizicii . Cat despre dulpaul tau gol, cautam intr-o zi idei de amenajare a biroului si am dat peste http://www.apartmenttherapy.com/how-to-hide-a-home-office-in-a-76533
Ștergere...sau cum sa-ti faci birou in dulap. Tare buna idee. Eu n-am dulap...
Hahaaaa, stiam eu ca-i o spaima din alea: si la mine e cu acul rupt, si prin extensie cu firul iesit de sub control.
RăspundețiȘtergere