Ce mai dansam

Cate-o batuta pe ritm de batucada.

Batuta (careia taicuta ii zice ironic batushita) e un dans bucovinean maruntzal si interiorizat, ca mai tot ce e din Bucovina. (laptele acru, catrinta aspra, puiutii matzatzai de pe camasile femeilor..)

Batucada e in Catalunya o muzica facuta din tobe, o tamborinada casi afro, puternica si buna la vreme de petreceri populare.E cam asa, am ales una din cartier:

Ma legan dupa cum bate vantul intre una si alta, sau le impletesc liber.

Nu stiu pe tine, dar pe mine ma gaseste amiaza prastie. Iar seara aeroplan esuat.

Cealalalta

Dispar din campul vizual fara sa avertizez, ma bag intr-un paki sa cumpar un servetel sau similar.

Fiica-mea o ia de mana pe bunica-sa crezand ca-s eu si tresare: Unde-i mama cealalalta?

Mama prezenta rade. A' mica se "corecteaza": Unde-i mama mea?

Cum ma organizez

Prost.

E vina mea ca de aproape cinci ani nu pot bea cafeaua de dimineata fara sa ajunga si pe camesa. Asa-mi trebuie. E fascinant totusi cum unul dupa altul au avut aceeasi atractie, ZILNIC: cafeaua lu' mama siroind de pe umeri.

Am gasit solutia: in fiecare zi ma trezesc si mai devreme. O sa ajunga dimineata in care m-am culcat la patru  (partea asta e cea mai simpla) si m-am trezit la cinci (mai delicat de reusit), ca sa ma intalnesc cu ceasca aromata. Marile iubiri nu cuprind ideea de efort. O sa pot.

Ratacit

Stiam ca pleci, inca din vara aceea scapatata.

Ca fumul inselator, mai bine decat in cea mai buna fuga a mea premeditata.

Dintre smochine, blocati pe insula fericirii, te vedeam venind cand inca nu visai sa te evapori.

Stiam ca dispari, cu fiecare despartire stupida ma vedeam mai aproape de filmul rupt. Vajaitul metroului cu mine zvarlit pe peron, glasul tau aiurit intr-un lapsus de intalniri, telefonul in gol, zidurile peste tot unde te cautam, stiam ca pleci stiam stiam.

Te caut iar si iar, ca-ntr-un bolero nesimtit: te caut pe culoare mute, intre ziduri futuriste si oarbe, te caut in monstruoase Centres Pompidou, in zone comerciale infernale, pe fantastice paliere de parcari subteraneo-aeriene, alerg si plutesc, zbor si ma plimb, te strig, soptesc, te chem si-mi plang de mila, ma pierd, mi se pare ca te aud, ca ai trecut pe langa mine, ne incrucisam pe nivele diferite, vad un varf din tine dupa coltul unui perete oribil, tresar si ma trezesc intr-un zgarie-nori din otel inoxidabil, parcurg kilometri pe benzi rulante ondulante, urc si cobor ametind, calatoresc fara zone de plata, trec de ghisee inchise, peste tot pare ca ajung doua clipite prea tarziu, lunec pe coridoare verticale, ma poarta drumurile spre niciunde. Unde esti? Ne separa un zid cristalin de sticla securizata de patruzeci si doi de milimetri, te uiti in alta parte, nici nu m-ai zarit, iar ma ratacesc, bantui in gol extenuat si viata din vis e mereu fara sens.

***

Si tu, pe unde ratezi sa te intalnesti cu fosta pereche? In ce locuri va cautati/evitati/coincideti.

Cum iti configurezi Facebook-ul, generozitatea lui google, ipocrizia prietenilor comuni, mocirla subconstientului, cararile sufletului

Culturale

Asta e una cigala (ma rog, doua):

Asta e Diego El Cigala:

Am cautat un cantec care sa nu para foarte exotic, si n-am gasit, un gitano care canta tango e totusi dificil sa sune ne-socant. Ca sa conste in scris, tot ce tine de muzica andaluza e la fel de exotic pentru catalani ca si pentru romani.

Primul il pun pentru look-ul artistului, al doilea pentru muzica.

 

Cred ca s-a nascut si i-au pus porecla direct.

***

La paine, doua babe gemene catre vanzatoare: "Ne faci cadou niste parturi de maicute?"
Am ramas cu gura cascata, trebuie sa fii inconstient sa spui asa ceva nebunei aleia (aici am mai scris despre ea: http://mofturisicopilarii.blogspot.com/2010/10/painea-cea-de-toate-zilele.html); nu imi pot permite sa reproduc replica pe care au primit-o, dar va asigur ca aia patru care stateam la coada am iesit cu lacrimi in ochi din brutarie. Si sughitand.

Oricat ar parea de inverosimil, "parturi de maicute" sunt niste biscuiti artizanali de marimea unui banut, arata asa:

Din punctul asta de vedere, "Catalonia is not Spain" nu mai are nici o valoare, caci preferinta pentru expresiile scatologice e aceeasi.

"Do you know a cure for me?"
"Why yes," he said, "I know a cure for everything. Salt water."
"Salt water?" I asked him.
"Yes," he said, "in one way or the other. Sweat, or tears, or the salt sea."

Karen Blixen, Seven Gothic Tales