Intre 1 si 7 august e saptamana internationala a alaptarii.
Unde traiesc eu se sarbatoreste intr-un parc in prima sambata din octombrie, pe motiv ca mai bine fugi incotro vezi cu ochii decat sa stai in Barcelona in august.
Din 2006 merg in fiecare an, intai cu una, apoi gravida, dupa aia cu amandoi. Cateodata ma intalnesc cu prietene vechi de maternitate.
Nu stiu daca mai prind si anul care vine, nu-mi fac planuri pe lung termen.
Acuma, la (aproape) spartul targului in ce ma priveste:
Cred ca putina tzatza trebuie sa fi supt de la muma-ta respectiv prea putini sani goi sa fi vazut la viata ta ca sa te mai simti ofensat(a), la inaltimea asta a situatiei - campaniile agresive ale Nestle in Africa, problemele de obezitate ale lumii intai, recomandarile OMS negru pe alb, despartirile brutale din prima ora de viata dintre o mama si nou-nascutul ei, ambii sanatosi tun - de alaptatul normal, in public, in privat, la cerere, indelungat, in tandem, in magazin, de copil mare sau de copil obraznic.
E iarasi retrograd sa mai batem apa/ laptele praf in piua despre cat e de la fel sa dai biberon, liberator sa fii mama cu sfarcurile turgente si odraslele sanatoase tun cu stampila "lilupil unu" si "filumil doi" pe ele, odraslele.
Mi-e groaza de militantism.
Cred insa ca e si sarbatoarea celor care nu au reusit sa alapteze desi asta doreau, din lipsa de informatie, de ajutor fizic, logistic si emotional, din dezinformare si bombardare cu mituri populare false.
Zic de fetele care si-au ratat alaptatul fiindca in spital s-a facut totul de-a-ndoaselea.
De fetele care n-au stiut ca laptele vine punand - bine - copilul la san.
De fetele care au plans cand li s-a dat pe reteta laptele praf X si nu au avut forta sa contrazica indicatia medicala.
De mama care a auzit stupizenia ca sugarul trebuie pus la san la intervale fixe, caci nou peste nedigerat egal bomba atomica.
De mama scolita care stia ca inainte de urmatorul alaptat sanul trebuie "golit".
De mama care cand a inceput serviciul si si-a scos lapte prima data a bocit amar ca era straveziu, l-a aruncat si si-a intarcat copilul.
De fetele care au cedat presiunii satului conform careia cel mare trebuie intarcat daca esti iar gravida.
De fetele care au alaptat in diferit, extragandu-si lapte timp de luni de zile, de nenumarate ori pe zi.
Zic de gravida care se roaga sa aiba lapte, nu ca toate celelalte prietene si vecine care n-au avut "suficient".
De fetele care, desi nu si-au simtit copilul in pantec fiindca au fost sa-l aduca in familie de peste mari si tari, au stat zi si noapte cu el la san, contrazicand orice pronostic oficial.
De femeia pe care n-o s-o auzi nicicand facand un comentariu despre subiectul asta, caci i-a "disparut" laptele ca prin minune cand avea copilul doua saptamani, si si-a ascuns adanc adanc, in cotloanele sufletului, durerea si tristetea si golul.
Pentru toate femeile astea, mi-ar fi rusine sa zic ca alaptatul e impovarator, intarcator de libertati si slugarnic. In primul rand fiindca nu e adevarat, intreaba-le pe cele carora li s-a acrit sa spele biberoane si sa combine praf cu apa.
Vestea buna e ca iubirea poate cu toatele. Ca esecurile de prima data se repara a doua oara, ca nu suntem singure, ca exista ajutor, si merita sa apelam la el, ca daca iti doresti ceva mult mult mult, sigur reusesti.
Pentru detalii vezi Asociatia ANNA, intalnirile LLL lunare din Bucuresti.
Postări
