Nu ma plang, la mine nu sunt -22ºC.
La bunica in catun, cand eram eu mica, venea ursul in gradina dupa barabule in mijlocul iernii pe la amiaza, cand il indoia gerul si foamea.
Ce ziceam: ca am citit interviul asta, mi-a placut tare.
Poate si fiindca de vreo sase ani am avut o indiferenta mata fata de parfumuri. Natura a batut cultura.
Parfumul cotidian era de lapte dulce, de iaurt fermentat si caldut in culori diverse, de saliva adormita in coltul gurii, de gingie umflata, de dupa-ureche cald si bun, toate astea ingramadite in harnasamentul de purtat bebelusii, in cazul meu Ergo Baby.
Mi-a placut raspunsul la de ce cineva se parfumeaza prea intens, jocul vietii cu nasurile frante, adevarul amar din final.
Postări
Ce pacat ca nu inteleg articolul. Ma bucur insa ca mai sunt persoane ca mine, pe care parfumul le lasa indiferente(eu am ajuns chiar sa-l detest). De 4 ani si ceva, de cind am nascut ultima data. Credeam ca-s un caz special
RăspundețiȘtergereCu drag,
Ana(nu, nu Ana ta:)
si eu am patit acelasi lucru cu parfumurile. De la amor la capitol incheiat imediat dupa prima nastere. Le pastrez ca vestigii emotionale si poezie de sticla.
RăspundețiȘtergereCred ca e visceral la mame, ca alergia la metalul din sutiene.
RăspundețiȘtergereDraga Ana mea,
RăspundețiȘtergereCred ca ai putea folosi vreun traducator automatic, habar n-am sa-ti recomand vreunul in mod special, dar de inteles e posibil.