Se afișează postările cu eticheta nastere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nastere. Afișați toate postările
joi, 20 septembrie 2012
vineri, 27 iulie 2012
De ce am nascut acasa
Nu am zis-o pana acum in mod special.
Asadar:
- Fiindca nu am un uter de guerila, nu-mi place sa fiu carne de tun.
- Nu-mi plac nici jocurile de noroc, sa las pe seama aleatoriului un eveniment atat de important era prea riscant pentru noi doi.
- Fiindca ma durea starea de bine a copilului din burta si a celui de-acasa, si mai putin schimbarea sistemului. Nu militez sa schimb sistemul, monstrul asta sa deschida singur ochii si sa-si schimbe culorile. Sa nu crezi ca e greu, eu am nascut in 2009, si cred ca prin 2010, data fiind cererea, casele de asigurari private de aici au inceput sa plateasca asistenta nasterilor acasa....
- Fiindca nu-mi place sa-mi vad procesele intime legate de iubire desenate pe un grafic oscilant.
- Fiindca oricati ecografisti, ginecologi, obstetricieni excelenti te-ar urmari in timpul sarcinii, la ora adevarului intra prea multe variabile in discutie.
- Fiindca orice obstetrician e in primul rand chirurg.
- Nu stiu cine esti citind, mi-e totuna de ma crezi sau nu, am petrecut doi ani jumate din viata cautand solutia mea: Fiindca pentru mine era cel mai sigur.
- Pentru ca timpul costa foarte mult. N-are pret.
- Si teama celui cu un nume, un salariu, un protocol, un sef si un spital in spate (si cine stie cate altele) cantareste la fel de mult. Fara de pret.
- Fiindca imi place sa-mi decid eu ragazurile.
- Fiindca bacteriile mele si cele din casa noastra sunt mai sanatoase decat ale lui X care "mi-ar fi nascut" pruncul cu bisturiu, cu forceps sau "doar" cu cotul.
- Pentru ca nu se poate sa impaci si capra, si varza.
Restul, logice si sentimentale, nu e nevoie sa le mai zic.
Daca toate astea ar fi fost altfel, da, as fi calcat pragul spitalului, sanatoasa fiind.
O cale de mijloc e aici. Daca in America e posibil asa ceva, cu rata de cezariene delirante pe care le au, poate nebuna nu sunt eu.
Legenda: rata cezarienelor in casa de nasteri a lnei May Gaskin, intre 1970-2010.
Daca toate astea ar fi fost altfel, da, as fi calcat pragul spitalului, sanatoasa fiind.
O cale de mijloc e aici. Daca in America e posibil asa ceva, cu rata de cezariene delirante pe care le au, poate nebuna nu sunt eu.
Legenda: rata cezarienelor in casa de nasteri a lnei May Gaskin, intre 1970-2010.
joi, 17 mai 2012
Yo paro, tú paras
Parir = a naste
Parar(se) = a (se) opri
In traducere literala: Eu nasc, tu te opresti
E un text de pe o insigna intre altele, referitoare la spatiul perinatal.
O pun aici, are drepturile rezervate, citez sursa: EPEN.
Asta ca reflectie asupra unui program de televiziune.
Intai l-am vazut pe cel original, cred: http://lifebegins.channel4.com/
Ce sa zic, iarna nu-i ca vara, dar macar are o miscare, o fluiditate, altfel de privire.
Apoi, de trei saptamani incoace, m-am uitat la primele doua episoade de la replica de aici: http://www.lasexta.com/lasextaon/babyboom
Saptamana trecuta nu au dat al treilea episod, era fotbal, si am mai zis ca daca e fotbal se opreste tot. De aia turui despre acelasi subiect, alternativa ar fi fotbalul.
Cel mai treaz comentariu pe care l-am citit despre emisiune a fost: "Sa arate, sa arate ce se intampla, ca nimeni nu te crede".
marți, 24 aprilie 2012
Tempo-ul, timpul si timpii
Tempo: e ritmul tau.
Imprevizibil, surprinzator, normal, individual, ar trebui sa fie sfant si de nezdruncinat.
Hei, ce zic eu aici, este sfant.
Cand moare cineva, mai mult, nici macar cand e deja mort demult si e bagat in groapa, nimeni nu vorbeste la cimitir sau la jelanie despre cum trebuie sa-si schimbe luneta din spate, despre cum il asteapta nevasta sa mearga la Sinaia, despre cat e de tarziu si inca nu e gata.
As fi vrut sa scriu termenii in ordine crescatoare (frecventa inalta - viteza - e invers proportionala cu caracterul "problematic" pentru domeniul care e obiectul de discutie aici), din pacate nu am vreme sa copiez totul (tempo-urile mu-zi-ca-le) de la coada la cap:
Larghissimo
Largo
Lento
Grave
Postări
Comentarii
Postări
Comentarii
Larghetto
Adagio
Adagietto
Tranquillo
Afetuosso
Andante
Andante moderato
Andantino
Moderato espressivo
Moderato
Allegretto grazioso
Allegretto
Allegro moderato
Allegro
Vivace
Vivo
Mireia din video tocmai a devenit mama, asistata de sora-sa, tot moasa de profesie, ca si mama lor.
Am auzit de cateva ori fraza asta, in formulari usor variabile: in ziua de azi ne nastem stresati/ asta e stresat de cand s-a nascut/ X s-a nascut stresat.
- impingeri fortate fara sa se astepte ca mama sa simta reflexul ejectiei fetale (o necesitate imperioasa si de necontrolat de a impinge fara sa fie nevoie sa blocheze diafragma sau sa-si tina respiratia).
De aia se streseaza unii inainte sa iasa la lumina. Nu e drept.
Acuma, ca s-a mai linistit cu parazitii corporali de toate felurile (aer, epiderma, pamant), revin cu ale mele.
Asta e violenta.
* Manevra se numeste a lui Kristeller, e catalogata de OMS drept nerecomandata si periculoasa; e interzisa in multe tari ca practica obstetrica. Inainte de o accepta, informeaza-te bine asupra riscurilor pe care le presupune. Cunosc vreo doua gravide care au reusit sa se burzuluiasca asistentei cracanate cu curul pe burta la infaptuirea ei.
http://www.ceroviews.com.uy/
***
Uau, am vazut ca am cam multe si neasteptate lecturi la cateva texte specifice, si am descoperit ca aici Raluca a trimis o ancora spre blog, multumesc.
Cu ocazia asta am citit si articolul de pe http://www.feminism-romania.ro/index.php/presa/editoriale/665-stop-violentei-asupra-femeilor-in-maternitati.html.
Am mai pus filmul asta, dar chiar e de repetat la asa o tema, sigur sunt fete care vor sa-l vada:
"Daca-mi permiti un comentariu: ar fi util pentru gravide sa inceapa sa se gandeasca la un detaliu esential: depinde mult mai mult de tine sa nasti decat de medicul care te asista. Sper sa fiu inteleasa bine: teama de a nu fi asistata de medicul "tau" e o teama inutila, care n-ar trebui sa existe. Uneori sa nasti cu medicul de garda e un noroc, gandeste-te ca in teorie el nu se grabeste, e de garda. Doctorita ta, trezita in miez de noapte, intre teama ta si putina dispozitie a ei, fa ecuatia singura.
***
Am doua imagini (contradictorii, sa le mai intelegi pe femei) pentru povestea asta, dar nu le pot pune caci pe obiectul uneia l-am dus la tara.
Tocmai acum, cand aveam nevoie de el. Revin.
Allegrissimo
Presto
Vivacissimo
Vivacissimamente
Prestissimo
Allegro Prestissimo con fuoco
Apoi ce se intampla "in timpul", timpii:
Stringendo
Accelerando
Affrettando
Ritardando
Ritenuto
A piacere
A capriccio
Ad líbitum
Rubato
A tempo
Tempo primo
Sostenuto
Morendo
Non troppo (exemplu "Allegro ma non troppo vivace")
Con moto
Molto
Quasi
Assai
Lo stesso tempo
Tempo giusto
Timpul: da, e scump, uneori e fara de pret.
Timpul altora e un balaur. Trebuie crutat, nu trebuie intins, scos din cusca. In cazul contrar, se intampla situatiile alea delicate: clavicula rupta, torticolis perinatal cu multe sesiuni ulterioare de recuperare, hematom matern timp de multe saptamani, stres intutil, bruscare, durere, violenta, epiziotomie cu stampila de macelar, cezariana "de urgenta", vacuum bestial, forceps ca din Cronenberg, coate-n coaste in stil australopitec, cur de moasa trantit pe burta femeii.
Pe de alta parte, daca un medic obstetru e grabit mereu, si-a cam ratat cariera: trebuia sa se orienteze spre zone profesionale de gen Fedex, DHL, acolo graba e bine cotata.
marți, 17 ianuarie 2012
Fetele din poveste
Minutul 14:55: e moasa pe care barbata-miu o vedea prea dulce si aeriana si am scapat sa stea ea cu noi.
El zice ca daca venea asta o taiam toti la spital in primele zece minute.
Asa cum mie mi se parea ca doctorita pe care o aveam ca plan B la spital avea un halat impecabil in buzunarul caruia stralucea de-ti lua ochii prin tesatura bisturiul. Chestie de feeling.
Asa cum mie mi se parea ca doctorita pe care o aveam ca plan B la spital avea un halat impecabil in buzunarul caruia stralucea de-ti lua ochii prin tesatura bisturiul. Chestie de feeling.
Mireia din video tocmai a devenit mama, asistata de sora-sa, tot moasa de profesie, ca si mama lor.
Acum vreo patru ani fusese exact invers: mama noua de azi o insotea pe sora mai mare (aia care vorbeste in cunostinta de cauza de gravidele matusalemice, ea insasi a avut "inconstienta" sa fie mama pentru a cincea oara la peste 40 de ani, de data asta acasuca la ea).
Mi se pare un echilibru rotund.
Minutul 16:08: apare un moment mut fata aia care ne spunea ca ea nu ne invata sa respiram, ca mereu o sa se gaseasca un imbecil care sa ne dirijeze evenimentul.
Ca refuza sa explice barbaritatea de a bloca diafragma. E cea cu imaginea despre propriul corp.
Minutul 16:16, Alicia despre care ai citit cand cu povestea. Am regasit-o imbatranita.
E o fata foarte activa, cred ca atata asteptare in domeniul profesional o face sa iubeasca sa descarce adrenalina. Se suie pe munti ca sa se arunce in vai, face caderi libere, tot ce poate compensa lentoarea endorfinelor.
Pastrand distantele, e ca judecatorul ala care in viata personala era sclavul unei Dominatrix. (ma scuzi de exemplul asta asa de colorat)
E o fata foarte activa, cred ca atata asteptare in domeniul profesional o face sa iubeasca sa descarce adrenalina. Se suie pe munti ca sa se arunce in vai, face caderi libere, tot ce poate compensa lentoarea endorfinelor.
Pastrand distantele, e ca judecatorul ala care in viata personala era sclavul unei Dominatrix. (ma scuzi de exemplul asta asa de colorat)
vineri, 13 ianuarie 2012
Sunt stresat
Am auzit de cateva ori fraza asta, in formulari usor variabile: in ziua de azi ne nastem stresati/ asta e stresat de cand s-a nascut/ X s-a nascut stresat.
Traduc in continuare ce intelege o moasa prin stres perinatal:
Cand se spune: bebelusul se streseaza, nu se simte bine, trebuie scos de urgenta, printre cauze pot fi si urmatoarele, enumerate cu totul "intamplator si aleatoriu":
- eliberarea de adrenalina y cortizol din partea mamei (din cauza absentei intimitatii, a modului in care e tratata, a frigului din camera, a luminilor puternice, a foamei sau a setei, a faptului de a se simti judecata, observata, de a nu se simti in siguranta si insotita);
- micsorarea cantitatii de sange (si oxigen) trimise spre placenta si spre fat in atunci cand gravida e intinsa pe spate;
- stres cauzat de un exces de oxitocina pe care bebelusul inca nu e pregatit sa o asume (din cauza pozitiei mamei, din cauza propriului sau moment sau maturitate fetala, sau a unei doze prea mari etc);
- impingeri fortate fara sa se astepte ca mama sa simta reflexul ejectiei fetale (o necesitate imperioasa si de necontrolat de a impinge fara sa fie nevoie sa blocheze diafragma sau sa-si tina respiratia).
De aia se streseaza unii inainte sa iasa la lumina. Nu e drept.
Vorbe de moasa intr-o conversatie privata.
Cum nu am gasit butonul "Share" m-am gandit sa va fac partase asa.
Sunt sigura ca nu s-ar supara sa stie ca am citat-o.
duminică, 25 decembrie 2011
vineri, 23 decembrie 2011
Stima si respectul
Acuma, ca s-a mai linistit cu parazitii corporali de toate felurile (aer, epiderma, pamant), revin cu ale mele.
Am vazut cu totul intamplator un video care se vroia o poveste idilica despre o nastere naturala la noi, intr-un loc recunoscut drept respectuos.
Ce sa zic, ca ma abtin?
Cred ca am imbatranit destul ca sa mai incerc sa fiuneutra ipocrita.
Cred ca am imbatranit destul ca sa mai incerc sa fiu
Ce am vazut nu mi s-a parut deloc o persoana in apele ei (daca asta e o expresie potrivita pentru o femeie in travaliu). Toata grena, indrumata didactic cand sa impinga in apnee, nici nu m-am putut uita la ea de nervii mei. Cred ca era sub anestezie, dar asta nu e o scuza pentru tipul de asistare la nastere primit.
Modul in care suntem tratati/tratate e foarte personal, ceea ce cuiva i se pare decent sau permis, mie, in acelasi context cultural, mi se poate parea o insulta.
Am citit nu mai retin unde ca fete care au vazut video-ul de la Pentru sensibili nu il calificau drept relativ normal, in sensul ca acolo nimeni nu ii zice aleia "nu te plange, atunci cand il faceai nu zbierai asa" sau alti brontobalauri din astia care se auzeau prin spitalele comuniste.
Acum cateva zile am preluat un video al lui Ibone Olza. La un moment dat spune ca unele femei incep sa simta o insatisfactie personala fata de cand au nascut abia la un timp dupa eveniment. Pana la saptamani, luni sau chiar ani de zile dupa, totul pare a fi normal, ca apoi din senin la unele sa inceapa sa se aprinda stecleli de regrete, dezacorduri, nelamuriri (de ce mi s-a facut asta, care la inceput mi se parea util, de ce i-am multumit asa recunoscatoare macelarului aluia care mi-a dat cadou o broderie baroca s-o tin minte pe toata viata).
Nu zic sa ne luam in dinti cu nimeni, mai ales in situatia-pozitia aia, doar ca orice se face ar trebui sa aiba o explicatie minima, o informare fata de femeia care naste:
- uite, papusa, cu andreaua asta de juma'de metru o sa-ti perforez sacul amniotic, e pentru binele tau
- acuma o sa ma sui cu cotul peste coastele tale si ma trantesc din susul tavanului*, de la inaltimea mea de profesionist, poate reusim sa coboram rostogol lenesul asta mic
- in urmatoarele clipe fac o taietura rapida, sa nu sufere tocmai acum pe ultima suta de metri
Din astea. Nu continui ca incep sa simt cosul pieptului fara aer.
Din aceeasi categorie: sa indopi cu mancare un bebelus. Am vazut de nenumarate ori cate-o bunica infoiata ca o pauneasa cu un sugar la semi-orizontala, pe o banca in parc, indopandu-i iogurtel sau pireuas sau te miri ce peltea gretoasa.
E violent.
E violent.
Sa obligi un batran sa se alimenteze prin aproape aceeasi metoda.
Singura diferenta e ca nu mai poti sa-l tii pe genunchii tai intins. In schimb il poti lega (pentru siguranta lui, bineinteles), il poti sustine/bloca la orizontala.
Sta in pat si e indopat cu paiul cu preperate lichide hiperproteice.
Singura diferenta e ca nu mai poti sa-l tii pe genunchii tai intins. In schimb il poti lega (pentru siguranta lui, bineinteles), il poti sustine/bloca la orizontala.
Sta in pat si e indopat cu paiul cu preperate lichide hiperproteice.
Reteta de longevitate intra muros garantata: un nonagenar intr-un azil e o mina de aur, multi dintre ei se invioreaza teribil odata intrati. Odata o sa scriu despre asta.
In azile, gradinite si saloane de travaliu au loc uneori (rareori?) holocausturi la scala intima.
Ce hazliu: cei mai fragili si neprotejati de pe lume: copiii, batranii si femeile in litotomie.
Ce hazliu: cei mai fragili si neprotejati de pe lume: copiii, batranii si femeile in litotomie.
Se cheama violenta.
Ce mi se pare mie violent in toata tarasenia asta:
- sa fie lume multa. "trei e multitudine"
- sa fiu infantilizata. Da, obstetricianul esti tu, dar aici nu suntem la un fenomen chirurgic in care eu sunt avion cu domeniul.
- sa fiu legata de maini/picioare. Nu mi s-a intamplat, dar cred ca m-ar fi frant si mai tare. Am prietene care au trecut prin asta si spun ca e la fel ca restul: razuratul, clisma, ignorarea intrebarilor, ironia rece.
- luatul cu farasul. Nu suport sa fiu grabita, desi grabesc si agit in jur, e un defect tampit.
Am cunoscut o fata care se ocupa cu exercitii de focalizare a privirii fata de propriul corp. Suna extraterestru, e cea cu care am incercat sa intelegem pe unde si ce se intampla in timpul si dupa.
Ca anecdota: ne-a explicat un exercitiu post-natal care inca ma induioseaza prin delicatetea lui.
La cerere detaliez. Poate privat, aici nu stiu daca l-as transcrie.
De cand am inteles ce zicea mi-am promis sa nu-i gabesc pe cei dragi cand sunt ocupati cu functiile biologice.
Zicea fata asta: corpurile straine parasesc singure organismul nostru, fara vreun efort special.
Ca o aschie pe care ai agatat-o sub piele, la un moment dat s-ar desprinde singura. Asta e o ilustrare aiurea de-a mea.
Asa si copilul: M. Odent spune ca exista un reflex, se cheama al ejectiei fetale.
Fara sa faci nimic, prin forta situatiei, se intampla.
Fara sa faci nimic, prin forta situatiei, se intampla.
Asta ar fi cam ca luna de pe cer, in realitate vreau doar sa spun ca sa impui un ritm de adult/obstetrician in halat scrobit fara alte griji in ziua respectiva decat propriul timp liber si buzunarul plin unei femei aflata in cea mai laborioasa situatie din viata ei e totusi violent, nejustificat, ireverentios.
Asta e violenta.
* Manevra se numeste a lui Kristeller, e catalogata de OMS drept nerecomandata si periculoasa; e interzisa in multe tari ca practica obstetrica. Inainte de o accepta, informeaza-te bine asupra riscurilor pe care le presupune. Cunosc vreo doua gravide care au reusit sa se burzuluiasca asistentei cracanate cu curul pe burta la infaptuirea ei.
vineri, 16 decembrie 2011
vineri, 25 noiembrie 2011
Pentru sensibili nu
Fiindca azi a fost ziua mondiala a non-violentei impotriva femeii, si cum fetele mele spun ca violenta obstetrica e o forma de violenta sexista, aici e un video in urma caruia inteleg (un pic) de ce in tari ca a mea se cere masiv cezariana electiva.
Fluturasul e facut in Brazil, video-ul e din Uruguay, dar peste tot e cam la fel.
Cred ca drumul ar putea fi altul, alternative sunt, doar trebuie cautate.
http://www.ceroviews.com.uy/
***
Uau, am vazut ca am cam multe si neasteptate lecturi la cateva texte specifice, si am descoperit ca aici Raluca a trimis o ancora spre blog, multumesc.
Cu ocazia asta am citit si articolul de pe http://www.feminism-romania.ro/index.php/presa/editoriale/665-stop-violentei-asupra-femeilor-in-maternitati.html.
Am mai pus filmul asta, dar chiar e de repetat la asa o tema, sigur sunt fete care vor sa-l vada:
Iara
Ma ustura pe suflet. Nu ma pot abtine, nu inteleg cine le tine asa legate la ochi:
"Daca-mi permiti un comentariu: ar fi util pentru gravide sa inceapa sa se gandeasca la un detaliu esential: depinde mult mai mult de tine sa nasti decat de medicul care te asista. Sper sa fiu inteleasa bine: teama de a nu fi asistata de medicul "tau" e o teama inutila, care n-ar trebui sa existe. Uneori sa nasti cu medicul de garda e un noroc, gandeste-te ca in teorie el nu se grabeste, e de garda. Doctorita ta, trezita in miez de noapte, intre teama ta si putina dispozitie a ei, fa ecuatia singura.
Niciodata n-am inteles obsesia femeilor fata de ginecologul personal. Pentru unele e mai important decat propriul partener, fidelitatea fata de ginecolog e exemplara. Bineinteles ca daca tii neaparat sa nasti "cu ea" cel mai simplu e cezariana programata, e perfect pentru amandoua.
De aia arata cum arata statisticile in Romania, ce nu inteleg de unde s-a generalizat fixatia asta de a naste musai cu medicul meu. E o prostie cat casa. Important e sa nasti in conditii respectuase fata de gravida si nou-nascut, si in multe situatii asta se mascheaza sub intelegerea unei cezariene elective. E foarte trist.
Pentru mine se cheama abuz de putere. Caci in loc sa fie vorba de consimtamantul informat al gravidei, vorbim de un consimtamant ne/prost/dez-informat. Tu vrei musai sa nasti cu doctorul tau si accepti o chirurgie foarte serioasa ca mod de venire pe lume a copilului tau, in conditiile in care e vorba de o gravida sanatoasa, o sarcina normala si nimeni bolnav. E deprimant."
marți, 4 octombrie 2011
Statistic
Nu ma dau in vant dupa statistici, dar am citit doua care m-au inviorat:
Profilul spaniolului fericit: femeie, 37 de ani, casatorita, doi copii, lucreaza in afara casei.
Barbatii presupun ca n-au participat la studiu fiindca erau la o bere cu baietii, nu de alta, dar nu cred sa fie o franja a populatiei din cale afara de deprimata.
Cealalta e o statistica personala a unui medic, o reiau de aici:
"Profilul tipic (al unei femei care naste acasa, n.m.) e o femeie de 33 de ani (e media de varsta a celor care imi solicita serviciile), in multe cazuri licentiata universitara la o specializare stiintifica sau lucrand in domeniul artei (muzica, televiziune etc.), care a citit mult si s-a gandit mult la nastere."
vineri, 19 august 2011
Feminista
Travaliul si nasterea nu au nevoie de perfectionare.
Sunt deja perfecte.
Oricat ar speria doctorii femeile ca fara ei sunt pierdute.
Si oricat ar deranja pe cine stie cine, sarcina, nasterea, puerperiul nebun, alaptarea sunt parte importanta din sexualitatea unei femei, mai mult, sunt punctul cel mai aproape de soare din viata ei.
duminică, 14 august 2011
Maternitatea
Cand ti se propune sa scrii despre Despre nastere si despre Maternitati, ce faci, manancicaluleovaz?
Eu cred - sper - ca o femeie isi alege maternitatea in care sa nasca la fel de atent ca alte "dichisuri" feminine. Cand poate.
Pentru mine important nu era sa stau in spital ca la hotel, ci sa fiu gazduita sub un protocol care sa se apropie, daca nu sa coincida, cu forma in care visam eu inceputul. De aceea m-am spalat pe maini de clinica privata si de medicul asijderea, ala care vorbea asa frumos si in saptamana 20 mi-a sugerat ca cel mai "sigur" e o cezariana. Cincisprezece minute si totul perfect. Perfect pentru cine?
Mi-am duplicat dosarul cu analizele la un spital public care e muzeu modernist acum. Aveam foarte multa incredere in ei. Pe de alta parte eram foarte tanara, si n-aveam mai deloc incredere in ce era mai important: in mine.
Am aterizat mult prea devreme in maternitate, si am asteptat cu totii un travaliu inca inexistent, timp de vreo trei ture. Protocolul spitalului era de 24 de ore de provocare, imi acordasera deja cateva peste, in van.
Partea buna a interventiei de chirurgie majora prin care a venit pe lume primul copil este ca in cele cinci zile cat am stat in maternitate am inceput sa tesem cel mai frumos si intens (in toate sensurile) lucru ce mi s-a intamplat: cresterea unui pui.
M-au ajutat cum n-am cuvinte sa multumesc, mi-au aratat pozitii de pus la san pe care nu le-as fi putut imagina singura, cu burta taiata si toata buimaca. Si dezamagita. Am povestit cum m-am simtit si cine m-a ajutat.
Maternitatea pe care am ales-o pentru al doilea copil a fost casa noastra.
Am vizitat cateva prin zona, pe o raza de vreo 200 de km, si mereu am simtit ca oriunde, atentia de care aveam nevoie eu si copilul meu valora prea mult. Asteptam ceva ce foarte putine locuri imi acordau: timp.
Am contractat doua moase si un ginecolog-pompier, care nu apare decat in situatiile limita, inainte de o eventuala mutare la spital a gravidei. La intrebarea de la prima intalnire - ce vrei de la noi, am raspuns : timp, rabdare, si liniste.
Poate pare stupid pentru unii, chiar si pentru unele. Dar nu ploua cu anterior mentionatele, mai niciunde. Am avut parte de tot ce am sperat, aici detaliile.
Ce am apreciat din aceasta maternitate: intimitatea, asteptarea, prezenta continua a cuiva care stie ca ce se intampla decurge normal. Comoditatea de a nu disparea din raza de actiune a primului copil. Nu a trebuit sa ma intorc acasa, ci la noi acasa a mai venit cineva. Nu am asteptat contravizita intr-un salon, ci mi-am primit in vizita moasele care m-au insotit la nastere, in primele saptamani.
Imi asum alegerile ca fiind perfecte pentru momentele respective din viata mea.
vineri, 15 iulie 2011
De ce-am ras azi
Ii arat lui barbata-miu o poza cu un nou-nascut.
"Prietena ta are un extinctor in casa?"
Am stat doua secunde sa inteleg rationamentul lui.
"Poza e facuta pe holul spitalului, femeile nasc in spital."
"Ai dreptate."In hohote am ras. Un pic si fiindca, odata zdruncinate, convingerile care pareau batute in cuie nu mai sunt atat de "normale". Exceptia (re)devine normalul.
miercuri, 6 iulie 2011
Ina May
Asta merita citit.
In linia lui "a hands off, hands out, mouth shut approach to midwifery".
Mosirea cu gura-nchisa si mainile incrucisate.
Acum cateva saptamani o prietena mi-a zis cumva indignata la video-ul cel mai tulburator pe care l-am vazut cu o nastere respectata (si am vazut cateva): Pai moasa aia ce face, nimic?!
Exact.
Ah, am mai vazut unul minunat, acum cativa ani: un documentar cu cinci locuri de pe Pamant in care cinci fiinte se nasteau. Undeva in America Latina un "mos" asista femeia si i-a zis nou-venitului, cu o tandrete pe care n-am mai intalnit-o niciunde "E frig pe lumea asta, asa-i?"
joi, 23 iunie 2011
vineri, 1 aprilie 2011
sâmbătă, 26 martie 2011
Inainte era mai usor
Ei, mai usor din punct de vedere strict al maternitatii, al privirii inspre nastere si moarte.
Caci mai usor din alte unghiuri nu era, ai dreptate. N-as putea trai fara masina de spalat cu motorul iQdrive, cu al ei antiVibration System, speedPerfect, 60% mai rapid, aquaSensor, flowSensor y 3D Sensor, aquaStop, semnalul acustic de sfarsit de program, tehnología touchControl, display-ul de cristal líchid miltifunction...
Se cunoaste ca mi-a dat ortul popii masina de spalat pe baza de depresie cronica si-mi caut alta, da? E ca si cum bunica ar fi zis intr-o buna zi: intru in greva, nu mai spal nici la maglu, nici la rau. Nu mai spal pur si simplu. Cinci copii, treaba voastra, nu mai soponesc nimic. Aia a zis masina mea.
Nici fara cea de spalat vase n-as putea trai, fara uscator de rufe, sunt fan Thermomix, roomba, scooba si tot ce mai inventeaza baietii astia pe care i-as pupa de cat ne-au usurat viata, nu exista robot de carpit ciorapi caci nimeni nu mai carpeste ciorapi, am vazut la televizor o cubaneza foarte lucida zicand ca adolescentele spaniole habar n-au sa-si spele lenjeria intima.
Nota: adevarul e nu am nici roomba, nici scooba, nici uscator de rufe, nici Thermomix, nici masina de spalat farfuriile. Dar sunt foarte de acord cu existenta lor, mai mult, visez sa le am pe toate functionand simultan, sa bazaie si mai dihai te miri ce prin bucatarie.
Nota: adevarul e nu am nici roomba, nici scooba, nici uscator de rufe, nici Thermomix, nici masina de spalat farfuriile. Dar sunt foarte de acord cu existenta lor, mai mult, visez sa le am pe toate functionand simultan, sa bazaie si mai dihai te miri ce prin bucatarie.
Da, e mult mai usor acuma.
Dar era mai simplu inainte: fiintele (vorbitoare si nevorbitoare), anotimpurile, alimentele se nasteau si traiau normal, un lucru atat de greu de facut acuma. Nimeni nu poate naste normal, toate sunt ba mioape, ba stramte, ba grase, ba proaste.
Acum vreo patru ani m-am intalnit in tara cu o prietena, medic veterinar, tocmai cezariase o pisica. de ceeee? o intreb, inca incovoiata la suflet. Nu putea sa nasca, am stat toata ziua cu ochii pe ea si nu nastea. Cine te-a pus sa stai "cu ochii pe ea", cum sa nasca asa? Tu poti face un act de iubire sub privirea unui chirurg?
Viata si moartea se intamplau alaturi, langa pridvorul tau, peste parleaz la Livia lui Iliuta, si daca Marioara lui dom' prefesor nu era pe tura, se mai intampla si fara moasa. Asa cum a patit bunica macar o data din cate-am inteles. A carei ocupatie preferata e de cativa ani buni mersul "la mort". De cate ori o sun in ultimii zece ani e mereu "la mort", la priveghi.
Acum vreo patru ani m-am intalnit in tara cu o prietena, medic veterinar, tocmai cezariase o pisica. de ceeee? o intreb, inca incovoiata la suflet. Nu putea sa nasca, am stat toata ziua cu ochii pe ea si nu nastea. Cine te-a pus sa stai "cu ochii pe ea", cum sa nasca asa? Tu poti face un act de iubire sub privirea unui chirurg?
Viata si moartea se intamplau alaturi, langa pridvorul tau, peste parleaz la Livia lui Iliuta, si daca Marioara lui dom' prefesor nu era pe tura, se mai intampla si fara moasa. Asa cum a patit bunica macar o data din cate-am inteles. A carei ocupatie preferata e de cativa ani buni mersul "la mort". De cate ori o sun in ultimii zece ani e mereu "la mort", la priveghi.
Moartea era un lucru natural, simplu, fara multe dureri de cap, caci se intampla aproape si constant. Aici soacra-mea afla de la ziar ca i-a murit vecina de deasupra, nimeni nu zice nimic, familiile sunt atat de minuscule si autiste incat ti-e groaza sa te gandesti ca moare unul, mai ramai doar tu, singurel pe lume.
Era mai usor inainte: nici o femeie nu avea nevoie de cursuri de pregatire pentru nastere, nici nu mergea la grupuri de sprijin pentru alaptare.
Relaxarea, pilates, yoga pentru gravide si antrenarea fizica de la orele de pregatire pentru nastere le faceau pe camp, la muls vaca, la strans fanul, la curatat in grajd, la alergat dupa carlani, la jumulit de ganste. De pregatire psihologica nu era nevoie, ca nu se inventase epidurala ca sa inspaimante femeile ca fara anestezie o sa crape de durere. Si nu era nevoie caci toate din familie (mama, strabunica, surorile, cumnatele) nascusera copiii care venisera de la Dumnezeu fiindca asa era datul. Ca si la priveghi, vorbele nu-si aveau rostul. Animalele de pe langa casa (se) nasteau si mureau fara complicatii. Si ma scuzi ca sunt asa de sincera, daca erau complicatii se numeste selectie naturala.
Cu tzatza la fel. Cunosc o gramada de fete care zic ca n-au vazut pe nimeni niciodata alaptand inainte sa devina mame. Pe nimeni in toata copilaria, pe nimeni in casa. De unde sa apuc copilul asta ca sa-l pun la piept? De ce plange, de ce nu-s buna de nimic, de ce nu-s in stare nici macar de asta, care pare atat de usor?
Era mai simplu inainte, caci ritmurile vietii nu erau aflate de pe hartie la gradinita, ci sub cerul liber. Imi aduc aminte ca mi se parea caraghioasa treaba de barbat pe camp: bunica si inca vreo trei-patru femei praseau in linie, tacute, faramitand pamantul cu sapa, marunt, ca intr-o doara, dar voiaie, fara sa se planga de efort sau de oboseala. Bunicul trecea in urma si semana. Mi se parea logic, dar ridicol. (acuma rad, ma regasesc feminista de mica si bine in pielea mea de pre-femeie).
Nota: observi detaliul poligam al tabloului, da?
Nota: observi detaliul poligam al tabloului, da?
Viata curgea de la sine si femeile nu erau depresive caci simteau pamantul respirand, isi cunosteau ritmul interior fara sa fi facut nici un curs on-line de initiere in autocontrolul fertilitatii. Nu era nevoie sa faca tratamente de stimulare ca sa ramana gravide, caci pasarile cerului, frunzele si ploile le soptisera ca pruncii nu se fac incepand cu patruzeci si doi de ani.
Copiii cresteau laolalta, intre femei, nu trebuiau sa iasa din "gradinita" pentru fiecare ou pe care-l avea de cumparat ma-sa. Ele se intelegeau pe muteste: intr-o casa una randuia oalele, alta animalele, alta era cu dereticatul, cealalta cu copiii, care cresteau copacel-copacel fara dermatita atopica cronica, intoleranta la gluten si sindrom de deficit de atentie. Uneori se mai luau de tulpanele, imi inchipui, doamnele, dar sa traiesti in casa cu cumnatele, soacra, mama sau macar cu o bunica te tinea pe linia de plutire femeiasca. Tu crezi ca e normal sa stau la sezatoare cu Veronica pe messinger, reparand panzeturi care s-ar tese singure din nou intr-un club feminin din orice trib amarat?
Ceva din usuratatea aceea a ajuns si la mine, si n-am cuvinte sa le multumesc mamei, bunicii, strabunicii si tuturor celor dinainte, cel putin pentru un detaliu: nu mi se pare o povara sa fiu femeie, asa cum am auzit de la o prietena cu care nu mai vorbesc: "e greu sa fii femeie". Nuti, prietena mamei, mereu mi se plangea mie (?! eu cu saptesprezece ani, pierduta in spatiu) de dismenoree crunta, ca autoarea documentarului "Luna din tine" si ca alte milioane de femei apasate de asa bolovan divin.
Am crezut o vreme ca suntem rele intre noi, ca suntem lipsite de solidaritate. Si am aflat deschizand ochii inauntru ca azi suntem doar ingrozitor de singure. Maternitatea e si o cararuie fumigata cu frustrari imperceptibile pentru ochiul liber. Aia "n-a avut chef" sa faca X (sa dea copilul la cresa sau sa se lase de servici), cealalta s-a intors cu spatele cand a auzit ca poate nu era singura solutie, ce rost mai are acum sa dezvelim rani vechi?
Adevarul e ca regretele, renuntarile, lacrimile, neputinta, abandonul s-au asezat si din singuratate: singura in mijlocul furtunii, nu stiu ce a facut mama cand era ca mine, bunica cum a putut cu cinci, si strabunica cu unsprezece?
Nu erau singure, totul era la vedere, nu li se cerea un cod de acces pentru fiecare nedumerire.
Azi, batrana, am invatat sa nu judec pe nimeni, caci in lumea feminina se misca plutind bulgari de materie foarte sensibila, cu care e riscant sa te joci la intamplare, punand etichete.
Era mai simplu inainte, nu trebuia sa-ti zmulgi auricularele din care ies in nestire zgomote dezordonate si confuze ca sa regasesti poteca buna in liniste. In urechi curgea direct zumzetul vietii, nepasator, bulbucind, te insotea peste tot, intre inceput si sfarsit.
Copiii cresteau laolalta, intre femei, nu trebuiau sa iasa din "gradinita" pentru fiecare ou pe care-l avea de cumparat ma-sa. Ele se intelegeau pe muteste: intr-o casa una randuia oalele, alta animalele, alta era cu dereticatul, cealalta cu copiii, care cresteau copacel-copacel fara dermatita atopica cronica, intoleranta la gluten si sindrom de deficit de atentie. Uneori se mai luau de tulpanele, imi inchipui, doamnele, dar sa traiesti in casa cu cumnatele, soacra, mama sau macar cu o bunica te tinea pe linia de plutire femeiasca. Tu crezi ca e normal sa stau la sezatoare cu Veronica pe messinger, reparand panzeturi care s-ar tese singure din nou intr-un club feminin din orice trib amarat?
Ceva din usuratatea aceea a ajuns si la mine, si n-am cuvinte sa le multumesc mamei, bunicii, strabunicii si tuturor celor dinainte, cel putin pentru un detaliu: nu mi se pare o povara sa fiu femeie, asa cum am auzit de la o prietena cu care nu mai vorbesc: "e greu sa fii femeie". Nuti, prietena mamei, mereu mi se plangea mie (?! eu cu saptesprezece ani, pierduta in spatiu) de dismenoree crunta, ca autoarea documentarului "Luna din tine" si ca alte milioane de femei apasate de asa bolovan divin.
Am crezut o vreme ca suntem rele intre noi, ca suntem lipsite de solidaritate. Si am aflat deschizand ochii inauntru ca azi suntem doar ingrozitor de singure. Maternitatea e si o cararuie fumigata cu frustrari imperceptibile pentru ochiul liber. Aia "n-a avut chef" sa faca X (sa dea copilul la cresa sau sa se lase de servici), cealalta s-a intors cu spatele cand a auzit ca poate nu era singura solutie, ce rost mai are acum sa dezvelim rani vechi?
Adevarul e ca regretele, renuntarile, lacrimile, neputinta, abandonul s-au asezat si din singuratate: singura in mijlocul furtunii, nu stiu ce a facut mama cand era ca mine, bunica cum a putut cu cinci, si strabunica cu unsprezece?
Nu erau singure, totul era la vedere, nu li se cerea un cod de acces pentru fiecare nedumerire.
Azi, batrana, am invatat sa nu judec pe nimeni, caci in lumea feminina se misca plutind bulgari de materie foarte sensibila, cu care e riscant sa te joci la intamplare, punand etichete.
Era mai simplu inainte, nu trebuia sa-ti zmulgi auricularele din care ies in nestire zgomote dezordonate si confuze ca sa regasesti poteca buna in liniste. In urechi curgea direct zumzetul vietii, nepasator, bulbucind, te insotea peste tot, intre inceput si sfarsit.
***
Am doua imagini (contradictorii, sa le mai intelegi pe femei) pentru povestea asta, dar nu le pot pune caci pe obiectul uneia l-am dus la tara.
Tocmai acum, cand aveam nevoie de el. Revin.
vineri, 25 martie 2011
NVD3C
Acum cateva postari am pus un audio in engleza al unei fete minunate - Ibone Olza - care a fundat o lista monotematica in limba spaniola de sprijin feminin si reciproc intre cezariate: e psihiatru materno-infantil, mama a trei copii si de catva timp, printre multe altele, arhitect de spatii pentru nastere in spitalele spaniole. E si co-autoarea unei carti pe aceeasi tema. Cum ar veni, specializarea ei, povestea personala (nu cunosc circumstantele, are trei cezariene) si interesele au condus-o sa se ocupe de conditiile in care vin pe lume fiintele umane, intr-o anumita zona europeana.
Stiu, ma repet.
Dar pana si lucrurile cu adevarat importante - exemplific asa, "la intamplare": calamitatile naturale, razboaiele - sunt mai usor de infruntat de cei ce au trait o prima copilarie in siguranta si inconjurata de respect si iubire, citeste prin prima copilarie inclusiv prima ora de viata, conditii de nastere, tip de ingrijiri neonatologice si perinatale.
Invatatii si desteptii in domeniu au ajuns la concluzia ca e o legatura inca inexplicabila (oare?) intre violenta citadina si conditiile de nastere (peste 80% prin cezariana electiva) in Brazilia de exemplu, si siguranta stradala versus conditiile neonatologice si perinatale in Norvegia, de exemplu.
Lista aceasta a fost profund zguduita acum cateva zile, in idei preconcepute, spaime, indoieli, dezamagiri: o mama din Barcelona a nascut natural dupa trei cezariene. Acasa. Nu vreau deloc sa creez panica sau senzationalism. In lista asta de distributie sunt fete care cauta unde si cum sa poata avea o NVDC (nastere vaginala dupa cezariana), uneori o NVDnC. Fata asta e cea despre care scriam acum catva timp, ca ar fi super sa reuseasca. Ei bine, Anahí a reusit, imi inchipui ca la capatul unui drum personal foarte sinuos, lung si de neinteles pentru oricine altcineva. Am cunoscut-o acum catva timp, la o intalnire de mame. Plangea in continuu, la fiecare poveste, m-a impresionat amestecul de forta si fragilitate, ochii luminosi si mainile framantate. Cum traieste o femeie trei cezariene? Nici nu imi pot inchipui, cu una mi-a fost indeajuns.
Prima pe baza de provocare ratata, imi suna cunoscut. A doua de urgenta si cu anestezie generala, o operatie necesara. A treia programata pe baza recomandarii medicului, din cauza de antecedente. A patra refuzata in saptamana 38, cand imi inchipui ca cei din jur o tunau cu texte grele, de tipul "vrei sa-ti lasi copiii orfani". O moasa care a asistat cateva sute de nasteri domiciliare, unele similare, a insotit-o. Spun studiile ca o nastere normala e mereu mai sigura decat o a doua cezariana, si mai spun ca riscul nu creste intre una precedenta sau mai multe. Restul e personal, un drum de parcurs, cu un final imprevizibil.
*
Cu permisul proprietarei, tortul primit dupa eveniment din partea fetelor:
Prima pe baza de provocare ratata, imi suna cunoscut. A doua de urgenta si cu anestezie generala, o operatie necesara. A treia programata pe baza recomandarii medicului, din cauza de antecedente. A patra refuzata in saptamana 38, cand imi inchipui ca cei din jur o tunau cu texte grele, de tipul "vrei sa-ti lasi copiii orfani". O moasa care a asistat cateva sute de nasteri domiciliare, unele similare, a insotit-o. Spun studiile ca o nastere normala e mereu mai sigura decat o a doua cezariana, si mai spun ca riscul nu creste intre una precedenta sau mai multe. Restul e personal, un drum de parcurs, cu un final imprevizibil.
*
Cu permisul proprietarei, tortul primit dupa eveniment din partea fetelor:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Despre mine
- Paula
- M-am nascut la munte. Traiesc la mare. Azi: urc dupa copilul interior. De profesie: tesatoare de amintiri.
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Abonați-vă la
Postări
Comentarii