joi, 27 ianuarie 2011

Vecinii secreti

Am promis demult sa vi-i arat, sunt aici:
Nu vazusem inainte cladirea. E o "rezidenta pentru varsta a treia".

Trebuie sa cautati dupa adresele urmatoare:
Passeig d'Amunt numarul 27
Balcells 28
Alegre de Dalt 72-74, caci edificiul da in trei strazi.

In alt text scriam despre cele mai frumoase vitralii din Barcelona, trebuie cautat in acelasi site web dupa adresa Gran de Gracia numarul 15, dupa aceea e optiunea "otras tomas", desi pozele sunt cum sunt se poate intui cate ceva.

duminică, 23 ianuarie 2011

Culturala

Ma conversez cu perechea despre cum sa aranjam cartile copiilor, el ca dupa marime. La mine-n catun nu era un criteriu. Imi tranteste: Ba, dupa marime. Cu cat e varsta mai mica, cu atat e cartea mai mare.


Catrincioara mamii mica!
Ce poezie urbana mai citesc. Am gasit cum sa pun si semn de carte.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

"Long, arduous and difficult "


Miranda Kerr, 27 de ani, nou-nascut de 4kg jumate.

Mi se pare fe fe frumos sa zica asa pe sleau cum a fost nasterea.

“On the 6th of January I gave birth to our beautiful little son Flynn. We cherish him. He weighed 9lb 12 ounces (a very healthy and big baby boy). I gave birth to him naturally; without drugs or painkillers and it was a long, arduous and difficult labour, but Orlando was with me the whole time supporting and guiding me through it. I could not have done it without him."

Bleah, asta cu nu puteam fara Orlando e o mare vrajeala, Odent zice nu mai stiu unde ca a cunoscut o gramada de parteneri implicati si participativi la eveniment si dupa aia se despart la fel, nu e garantie de nimic.

Si ca sa echilibrez intr-un fel epitetele pe care le pune fata asta, imi tot ramasese sa scriu trei cuvinte - conditii serioase, i-a zis Odent unei curajoase, ca treaba aia sa decurga normal: caldura, intuneric, liniste. Foarte frumos. Si adevarat.
Pe frig, la lumina si cu voci taioase se intampla altceva.

Pentru mine, sa nu-l pierd: articol.

Stai!

Timp, opreste-te!

In primavara trecuta mergeam intr-o dimineata spre gradinita cu amandoi in carucior si mi-a fost rusine sa cer cuiva sa-mi faca o poza, ce rau imi pare. Ramane poza mea nedevelopata.

Caut de luni de zile desenele alea animate in care e un sir indian de copii si ultimul din sir e un bebelus care merge pe jos, piciorusele stau ca intr-un saculet, pare un viermisor cu funduletul in sus. Are suzeta in gura. Cineva ma ajuta cu o idee: nu era "The Simpsons"? Nu.  Baiatul meu seamana inca, desi pentru foarte foarte putin timp, cu personajul ala.

Am citit pe un blog minunat ce-a zis Salma Hayek despre alaptat, si acuma am spaime de genul: daca se intarca spontan maine, sau luna viitoare? 

"I'm like an alcoholic. It is like, I don't care if I cry, I don't care if I am fat, I am just going to do it for one more week, one more month, and then when I see how much good it is doing her and I can't stop. It is a very powerful thing, you know."

Ce ma fac?

A inceput deja sa spuna la tot :"io io, tu tu". Dejaaaaaa? Ce ma fac eu fara un copil in brate, ce-o sa fie de mine cand o sa raman ca fara un brat? Incotro?


vineri, 21 ianuarie 2011

Addenda la Puénting

Am aflat ca nu sunt singura nici in caderi: m-am intalnit la vreo sase luni dupa escapada mea cu o mama, cu doua fetite exact ca ai mei, ii zic ca arata mai bine ca ultima data, ea, evaziv: eram bolnava. Imi spune, din cate am dedus ceva pe talpi, atat de intens incat nu putea calca, si nici un tratament alopat n-o vindeca. Ortrud a pus-o pe picioare. Iarasi: oricat ai fi de sprijinita de familie, alintata de partener, implinita in vise si asteptari, drumul ala pana la luminis il treci singura, intre crengile incalcite, nimeni nu poate face poteca in locul tau.

***

Nu stiu de ce tot public si iara sterg fragmentul asta,  e o minune de fata, barbata-su un Zburator, sunt atat de frumosi incat par din povesti. Am cunoscut-o la muzica, acum vreo trei ani jumate. Pe la vreo doi ani ai fetelor noastre m-am intalnit cu ea in metrou, mi-a zis senin: pana aici am putut, am intarcat-o, am mutat-o in camera ei, am bagat-o la gradinita.
Ea la fel de incantatoare ca de obicei, nici nu banuiam ca trece prin aceleasi iujuri ca noi astea nepieptanatele.
La al doilea copil si ea s-a organizat pentru acasa. Erau atat de convinsi amandoi, incat au primit cadou ce asteptau, inconstient: Alicia nu a ajuns la vreme, barbata-su s-a descurcat cu ea. Ultima data cand am vorbit era prinsa in jucarii waldorf.

joi, 20 ianuarie 2011

Mama,  cand eu eram in burtica la tine nu te cunosteam...
Hm... (mai bine-mi muscam limba) ne cunosteam un pic, cresteai in mine.
Ma taie ofuscata: Mama, tu nu-ntelegi: eu nu stiam daca ai parul lung, sau daca ti l-ai taiat. (imi zice bijuteria asta intr-o seara dupa ce in sfarsit acceptase sa mearga la tuns).
Ai dreptate, ne-am cunoscut mai bine cand ne-am vazut.
(Cum ar veni, eram intr-o relatie virtuala)

duminică, 16 ianuarie 2011

Mama, hai citeste-mi Pisicile Stricate.

***
Mama: Paianjenii toquen llaüts.
Ha??!
Paianjenii toquen llaüts.
Era inainte de Craciun, saptamani mai tarziu am inteles, la concertul de la scoala: Els àngels toquen llaüts.
Ingerii canta la harpa. (un tip de mandolino-harpa, nu stiam cuvantul, si "paianjenii" cum le zicea ea - fonetic in cat. alzangelz - ma derutau complet.)

vineri, 14 ianuarie 2011

Am gasit-o


Toi! C'était toi qui l'avais...
De ciuda ma simt si mai solidara cu Justine Lévy, cu mainile ei framantate fara oprire.

joi, 13 ianuarie 2011

Tag

Cineva a dat peste blog cautand dupa expresia "tzatza pe post de suzeta".
Hai sa nu tac.
In orice caz, formularea ar trebui sa sune invers.
Cand ne intalneam intre mame la spital, una a intrebat-o pe Lourdes: Ce parere ai de suzeta, de ce sa nu i-o dau? Peste intrebare s-a auzit comentariul altei novate: "Es un puto tap." (e un dop nenorocit)
Ea a zis: e un substitut al mamei. Tu alegi.
La bebelusii foarte mici (pana la doua-patru luni) e destul de riscant sa fie utilizata, caci mascheaza momentele cand pruncul chiar vrea sa manance. Cum e mic, se multumeste cu succtionatul steril, si uita sa mai traga semnal ca vrea hrana.
La varste mai mari, sunt sigura ca isi indeplineste rolul de surogat al mamei, nu degeaba le vad pe fete cu cate cinci exemplare diferite prin poseta. Daca ai mei ar fi fost mai apropiati ca varsta, poate ar fi avut. Daca ar fi stat noua ore fara mama, sigur ar fi primit. Maicuta, mare partizana a obiectului dorintei, mi-a zis pana la betie si la fata, si la baiat, in primul lor an de viata: "Daca n-are suzeta..." Avea muci? daca n-are suzeta. Aveam cearcane? daca n-are suzeta. Plange cand a cazut? daca n-are suzeta. Am parul valvoi? daca n-are suzeta. Nu reusesc sa ma vad cu barbatul de doua luni decat sforaind? daca n-are suzeta.
Pana i-am zis-o: bunica de unde v-o dadea? Mi-a zis-o ea: suzeta nu, dar un bot de mamaliga intr-un tifon, da. Acuma-mi spui, dupa ce-am cumparat dispensator de fructe cu tifon din ala?
De buna sama, vorba bunicii, as fi putut trai altfel unele situatii daca ai mei ar fi avut suzeta. As fi putut disparea doua ore sa ma tund. De aia inainte sa apara baiatul m-am tuns cat am putut de scurt, sa n-am griji stupide vreun an. As fi aratat mai putin suflecata pe la tricouri. Ar fi stat mai locului in carucior (ramane speranta mea frustrata), morfolind in gol la suzeta ca toti copiii din vecini. As fi putut sta si eu ca toata nevasta pe scaunul copilotului, nu pe locul soacrelor de atata amar de ani. Acuma o calatorie in fata cu masina mi se pare chermeza cu paiete. Odata am vazut un concurs de poze de contorsionism matern. Le cunosteam pe toate. Cu centura, fara centura, peste scaun, pe sub scaun, peste copil, pe sub copil.
Suzeta. Asta e, acum m-as chinui sa-l dezvat de ea.
Am o prietena care si-a mutat fetita din patul conjugal in camera ei dantelandu-i marginea la patut cu trei biberoane si patru suzete de marci diferite. Le utilizeaza pe toate, dupa dispozitie.
La gradinita unde am lucrat se aduneau suzetele din fiecare saculet si se puneau gramada intr-o bol de plastic pentru ora somnului de amiaza. La trezire se adunau de pe fiecare salteluta si se puneau din nou in bol...Parintii le recuperau constiincios, uitarea ei putea fi dramatica noaptea. Daca cineva nu avea sau nu aparea obiectul din n motive, i se dadea oricare alta disponibila.
Cu ocazia impachetatului casei am gasit o cutiuta cu vreo cinci aterizate de prin cadouri, s-au jucat cateva zile in nestire cu ele, dupa aia au uitat.
Si din nou, personalitatea bipolara a adultului: Cand ne-a fost bine cu ea i-am astupat gurita, cand devine jenant caci are patru ani incepem sa presam copilul sa se dezvete.
Mi-a mai placut o chestie pe care am auzit-o in legatura cu tetina si cu muzica: ce  oferim pentru prima data nou-nascutului are efectul unei amprente in el. Un biberon cu glucoza dat in ora numarul unu din viata e o palma pentru alaptare. O mandolina care fredoneaza singura cincisprezece melodii zgarie urechea. Ia-i un instrument care scoate un sunet frumos, chiar daca te costa mai mult decat zece chitari colorate.
Daca n-are suzeta...te costa mai mult. Dar, pentru adevar: suzeta pe posta de tzatza, multumesc.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Protectia minorului

M-am gandit demult sa va arat o poza cu los Manolos, ca sa-i vedeti cat sunt de frumosi. Inalti cat doi prepeleci, slabi de li se vede doar surasul de fantasma, mereu eleganti.
Dar cred ca ar fi nedrept sa-i fotografiez, chiar cu acordul lor. Se afla intr-o situatie similara minorilor, as avea nevoie de autorizatia unui tutor.

duminică, 9 ianuarie 2011

Marunte

La aprozar, inca dinainte de Craciun: din cer senin, casiera trage de un clopot aparut deasupra capului, atarnat de tavan cu o panglica rosie si racneste cat o tin plamanii: Booooooooooooooooteeeeeeeee! (ciubuc). Inauntru, cei patru baieti care organizeaza continuu legumele si fructele canta in cor: Multumiiiiiiiiiiiim! Am ramas masca. Mai treci pe-acolo si nu lasa bacsis la casierie daca ai tupeu. Ce forma originala de a atinge fibra sensibila (citeste rusinea) celui ce cumpara.

***

Ii las la masa, sa se descurce singuri, in timp ce eu imi continui pelegrinajul de intelectual: impaturit hainute sute, despaturit paturile, lustruit farfuriile, geamurile, baia, bucataria, podeaua...
El are in farfurie proteina pura de vita, ea la fel, cu ketchup. Incepe ratoiala la capra vecinului. Ea, cu voce impaciuitoare si smechera, o aud de dincolo si nu intru sa nu cenzurez minunea:
Eduaaaard, tu nu poooooti. E sange, nu poti manca sange. E boníssim, dar tu nu poti.
Dupa doua minute:
E oli (ulei) rosu, pica molt. E picant, nu poti manca picant.

***

Mama, eu nu vreau sa pleci tu cu papa cand adorm finca finca ma trezesc si nu pot sa te strig finca se trezeste Eduard si mie mi-e frica si nu-mi place sa stau singura.
Daca te trezesti si ai nevoie de mine ma strigi cat poti de tare, poate sunt la telefon, sau poate sunt in bucatarie, nu te aud, tu striga-ma, pe Eduard il adormim dupa aia, nu-i nimic daca se trezeste, bine?
Bine.
Dupa un minut: si daca te strig tare tare si tu nu esti acasa?
Cand tu esti acasa, eu sunt acasa, bine? Daca nu sunt eu (care sunt aproape de fiecare data), e papa, bine?
Bine.

Pe inserate o iau tot felul de ganduri complicate, ma tot intreaba de umbre pe pereti si monstri.

***

I-am lasat in doua randuri la bunici cateva ore ca sa pot desface o septime din cutii, sa reusesc sa pun continutul prin dulapuri. Il intreb pe baiat: ai fost la iaia ?
Nu, avi. (bunicul)
Sta cu ei juma' de ora, dar e impunator ca prezenta. De cate ori il intreb asta raspunde la fel. Cand suna la telefon tot ei i-l cere direct pe avi.


sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Regii Magi

Agenda:

- intre 1 si 5 ianuarie copiii lasa scrisoarea la Pajii Regesti impanziti prin toate locurile tranzitate, parcuri, piete, magazine.
- pe 5 ianuarie seara nu respira nimeni de emotie: trece Cavalcada, in toate orasele si satele din tara. Parinti, bunici si copii se aseaza pe arterele principale ale itinerariului si daca ai mana buna la poze privirea copiilor e fara de pret.
- pe 5 noaptea se lasa mandarine, apa si alte cele pentru Mariile Sale si se face nani devreme.
- la prima ora pe 6 dimineata incepe sfasierea ambalajului de cadouri, si asa continua toata ziua. Oricat ar fi de modesta lumea, copiii primesc tone de cadouri, pe mine ma depaseste complet situatia. Am vazut un bunic incercand sa arunce un ambalaj la container. Ii zic: frigider? Da' de unde, tractor i-am luat lui nepotu-meu...
Dupa ce se desfac alea de-acasa se incepe peregrinajul pe la neamuri, vecini, nasi, ca si pe-acolo au trecut cu cutiile.

Am facut si noi, ca-n fiecare an, coada la Plaça Rovira sa ii dam scrisoarea Pajului regesc pentru Majestatile Sale Regii Magi. Pajul a iesit din Cafeneaua Valls, de unde a iesit si ciocolata calda, piscoturile le-au facut brutaresele mele. Asa ramane totul in familie.

E primul an in care fata mea a indraznit sa se apropie de ala neimpinsa de la spate. Baiatul n-a vrut. Desi au pornit convinsi de manuta de la portita amenajata, dupa doi pasi (inca) bebelusul meu m-a cerut.

Pentru cavalcada toata Barcelona se paralizeaza complet. Cand zic toata incepe cu primarul orasului, care se duce sa-i intampine pe cei trei in port, ca vin pe mare (sunt Cei Trei regi Magi de la Rasarit, de aici si vestimentatia orientala). Le da cheia orasului, ca sa poata intra in toate casele sa lase cadourile. Noi ne asezam pe Via Laietana si asteptam ca toti ceilalti defilarea calestilor.

Am mai vazut-o si in alti ani, dar anul asta am incercat sa o privesc prin ochii fiica-mii, sa intuiesc cam ce isi da ea seama, caci in cei anteriori statea in brate ca frate-su (cu asta vreau sa zic tragand de tzatza, nu in brate uitandu-se la minuni). Adevarul e ca ea a fost foarte ocupata cu culesul bomboanelor (din calesti se arunca tone de caramele si bomboane), trebuia s-o atentionez din cand in cand sa se mai uite si in sus.

M-au amuzat cateva detalii.

Unul ma scoate din sarite: cavalcada se zice cabalgata. Mi se pare pare o eroare din acelea de tipul la croqueta se zice cocreta, sau la crocodil cocodrilo.

A venit Magul Lari, e un tip sclipitor, a facut Filologie, dupa care si-a dat seama ca ii place sa faca spectacol. E un barbat foarte frumos si isi alege cu mult gust costumele de mag, imi place sa-l vad la tv, mi s-a parut cumva inocent sa fie invitat la un defileu de Regi Magi...rolul lui era sa trimita repede copiii la culcare, de aceea caleasca venea decorata cu un ceas, iar actorii aveau toti bonete de dormit. In video se vede incepand cu minutul 5.46.

Am inteles sensul unei calesti pe care as fi ignorat-o fara explicatia de acum cateva luni a unei mame: in mijlocul defileului apare o caruta plina de priviri amenintatoare, toti pajii din ea striga "Suzeta! Suzeta!" si pretind cu gesturi drastice obiectul dorintei. Copiii mai marisori sunt somati tot anul ca trebuie sa predea suzeta Regilor, ca e vremea sa treaca la vicii mai serioase...Cum mie imi utilizeaza "tzatza pe post de suzeta" (ce mod de exprimare - intai de gandire - tampit), ma declar multumita ca am ramas cu amandoua. N-am reusit sa gasesc secventa in filmul citat aici, cred ca autorul nu a inregistrat-o.

Trec nenumarate calesti cu paji care infasoara cadourile, tiparesc etichetele, tin evidenta la numarul de cadouri (racnesc "aici e cadoul numarul 687 342"), fac cutii - enorme, copiii exclama aaaaaaaaa cand vad dimensiunile exagerate - pun stampile, striga nume dupa nume cu adresele aferente, intreaba "Ion, este Ion pe aici", trei-patru copii ridica manutele cu ochii cat cepele, "Cadoul asta e pentru tine", e chiar emotionant. Pajii canta "Aduc iluzii, pregatesc visul pe care l-ai asteptat tot anul..."

Cum v-am zis, pentru copiii obraznici Regii aduc carbune, e la coada defilarii. Dupa ce trec postasii sa stranga scrisorile ultimilor intarziati, pajii care ambaleaza cadourile, cei care citesc adresele si numele de copii care le vor primi.

Am gasit un video in care trece caleasca cu carbune, versurile suna asa: "Daca te bati, primesti carbune. Daca tipi, primesti carbune, Daca ai fost obraznic..."
Si aici cineva a stat imediat la inceputul cavalcadei de anul asta si a filmat-o acolo in port, cand Regii vin de pe mare. Cum e la inceput banuiesc ca de aceea nu e muzica in toi, versurile sunt foarte frumoase si dansurile pe masura.
Is satula de cadouri, sunt prea multe, dar cavalcada e minunata fie si doar pentru ca cei mici chiar cred cu gura cascata tot ce se intampla. Dac-ar fi dupa mine, ar primi cadouri minuscule (din fascinatia fata de obiectele liliputane), dar...cica trebuie sa le las celorlalti spatiul ca sa poata alege ce vor. Si asa mi s-a umplut casa cu 'jdemii de cadouri din plastic. Lumea are gusturile pe care le are, si nu mai comentez nimic. M-am trezit si cu un karaoke anul asta, la care fiica-mea canta incantata si caruia baiatul ii inghite microfonul.

In primele poze e cand am scris scrisoarea, si cum am predat-o cui trebuia:






Aici suntem pe Via Laietana, in asteptare:


Caleasca asta era superba, sunt postasii care stanteaza toate plicurile, canta, primesc telefoane, pun etichete si sorteaza in sertarele colorate (poza urmatoare) toate numele tuturor copiilor. In video-ul pus mai sus, daca n-aveti rabdare sa va uitati la tot, intre minutul 3.30 si 4.20 trec ei, sunt foarte frumosi dansand si cantand exact asa "culeg iluziile voastre".






Am observat de cativa ani buni ca adultii se comporta cu foarte mare atentie fata de eveniment, cred ca intr-un fel, cum si ei au trait mirajul asta de mici, protejeaza foarte serios secretul. Ma fascineaza cum la stirile de seara, timp de zile intregi, se vorbeste despre "cadourile pe care le aduc Regii", nu se arata niciodata adulti cumparand jucarii sau alte variante ale unei posibile autodesconspirari.
Stirile suna serios "Vin Regii", "Primarul Hereu le-a intampinat pe Mariile Sale cu o ceremonie fastuoasa ". Pe cinci ianuarie magazinele inchid pe la miezul noptii, ca toata lumea sa poata rezolva tema cu cadourile.
Fata mea a venit strigand de soc, la prima ora a diminetii: mama, avem in casa o gramada de cadouri!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Time is money

Cumnata-miu catre sora-mea: i-auzi cat a primit sora-ta de la stat cand s-a nascut baiatul! (pe motiv ca nu se mai da incepand de la 1 ianuarie 2011 banuiesc ca s-a dat vestea la stiri in tara).
Detaliu: cu averea aia mi-am platit moasele sa vina acasa, sa nu ma cezarieze in spital unde ma durea cel mai tare, ca nici un ginecolog nu ne-ar fi asteptat atata amar de ore sa strabatem drumul, nici mama mea sa fi fost. Multumesc din suflet, Zapatero!