Se afișează postările cu eticheta text. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta text. Afișați toate postările

marți, 19 aprilie 2011

Blogosfera feminina

Ma induioseaza si ma minunez de frumusetile de bloguri mamicesti cu care ma intalnesc la intersectii. Rabdarea, dichisirea, minutia cu care fetele furnicesc poze cu sens complet familiar, rochite si desene si evenimente-taifun in hexagonul domestic, proiectate hiperbolic pe www.
Vad liste lungi de bloguri feminine, meta-infantile, cu desene scanate, povesti trecute in pdf si winrar, ateliere si manuale despre cum sa faci atelierul x acasa la tine.

Ma recunosc in detaliile dulci, kitsch si cu avant, in sinceritatea invaziei pe terenul nimanui: public cu verboree necenzurata texte fara noima si exemple de macrameuri pe post de caciulita cu canafiori, ma plang de nevrednicie, imi exhib cu nesimtire niste pantofi patetici cu talpa tocita,  contracarez cu doua poze emotionante cu copilasii, mai pun o povestioara, un cuvant stalcit pe care numai eu il inteleg si pe care il repetam de doua saptamani intre adulti pana ce nici copilul care il rostea nu mai stie de unde vine, bag un link spre o melodie din tinerete, rad, scriu de ce rad, ma vad intr-un geam si-mi vine sa fug, scriu si despre asta, detaliez retete elaborate si impart secretele de optimism si energie zilnica, uit de toate vreo trei saptamani, revin si mai incercanata, si mai ciufu(li)ta , schimb culorile si tonul paginii, o iau de la capat.

Mi se pare foarte emotionant ca atatea fete au inceput sa-si faca un blog odata cu maternitatea. Ma atrage culoarea din fiecare, aerul tulburator din unele, multumesc pentru portitele deschise.

Acum cateva luni am gasit acest articol, am rupt paginile si le-am purtat in traista timp de multe zile, intre fire de nisip, fire de muci si fire de rasete, pana cand l-am terminat, in sfarsit.

L-am recuperat ca sa citez ideea pe care o cautam pentru intrarea asta despre febricula scrisului la mame, si am regasit-o in mine foarte parafrazata, deloc asemanatoare originalului.
Alt defect/atu materno-feminin. Da-mi un petec din pantalonii tai din 2000 ca-i fac o fustita de poate sa se dea o luna cu curul pe topogan fara s-o toceasca, da-mi pumnul de muci si bocceluta de bubabubabubaauuuuu ca ti le rastorn fara sa clipesti intr-o imbratisare de ciocolata calda.

Llosa zice asta: "Tienes que pasarla mal, algo tiene que faltarte profundamente para que anheles tanto una vida distinta hasta el punto de crearla, sí. Sin ninguna duda, las épocas más conflictivas y difíciles son las épocas en que tienes mayores fuerzas creativas. La insatisfacción es básica. Los escritores resignados, adaptados, pierden fuerza creativa. La insumisión da creatividad".

Mi-a ramas doar sa notez ca citind asta mi s-a scurtcircuitat ca fetele scriu si dintr-un sentiment teribil de sfasiere, de frangere definitiva a fiintei anterioare, care nici n-ar fi visat ca va ajunge sa scrie un jurnal intim si multiplu (dual, dublu, dedublat, in doi...).

Ce altceva poate determina o mama tanara, complet debordata de cotidian, sa posteze secvente de dupa-amiaza, fragmente de suras si urme prafoase de lacrimi?
Exhibitionismul? (Doar) mandria? Grija pentru firul cronologic? Absenta imperturbabila de orice urma de autoironie? Nu cred, chiar deloc.

Ruperea aceea pe care n-o poti pune in cuvinte, setea de a fugi de timpul lunecos, genele intoarse dupa umbra acelei mangaieri, schizofrenia.

Sunt un dezastru cu organizarea reala, raman corijenta de saizeci si una de ori pe zi la specializarea "mama buna", sunt fericita si extenuata, atata ma duce capul sa pricep ca ii vad frumosi si minunati pe ai mei doar fiindca sunt ai mei, dar ceva din balacirea in apa calduta a primilor ani ma trage spre aici.

Asta era intrarea 200, mi-era tare frica de ea, basca in ajunul aniversarii flacaiandrului meu.
Si de aceea a iesit asa chinuita.

O fata a scris un comentariu (suprarealist) la un text câs care se vroia fictiune.
Pe baza regulii asteia - multumesc pentru declicul cadorisit - tot ce pare real in blogul meu e fictiune.

miercuri, 13 aprilie 2011

La mère & la fille & le texte

Comptoir des Cotonniers e, in afara de un magazin frantuzesc, un delicat catalog papier (n-am reusit sa-l gasesc pe site decat ca mostra aici)  de mame si fiice. Textul urmator e ca o pagina din catalogul asta, o mama odinioara sexuala, vie si lunecoasa, si o fiica azi fata batrana si invertita.

1983
Lustruieste galantarul. In spatele sticlei parizer innecat in saramura, salam de Sibiu, Victoria, sectiunea mezeluri de la Metalo, mai pe seara va trece la dulciuri cu bombonelele de ciocolata si cuibul lor de stafida, napolitanele la patru lei cutia si pachetele de "creveti" deshidratati care se expandeaza in ulei incins.
Ca un ceasornic, Tanta ramane gravida primavara si toamna, fara gres. L-as omori, cretinul naibii, i-am zis sa ma lase in pace. Ultima data era sa crap.
Soneria. Dumnezaii ma-tii, la ora asta ma cauti, vin de la schimbul trei. Na, mi-ai trezit si copilul, cum il mai adorm, nevasta-mea e la lucru.
Bai, si eu, am venit cu tine. Stai oleaca, hai te rog frumos, ajuta-ma s-o duc pe nevasta-mea la spital, am gasit-o intr-o balta in bucatarie.
Ma lasi, nici nu vreau sa aud, ti-am zis ultima oara ca n-o mai bag in masina mea in halul ala. Nu-mi spune nimic, nu vreau sa stiu. N-am nici cu cine lasa copilul acasa, are cinci luni.
In drum spre spital, ea horcaind, livida, barbata-su cu ochii holbati la bebelusul din brate, soferul mut.
L-am aruncat singura in ghena de la blocul glisant, gunoierii mereu gasesc acolo fetusi chirciti, e singurul bloc cu ghena din cartier, urmatorul e abia in Statie, dupa piata. Nu stiu cum am putut sa ma duc singura pana acolo. Ma trazneste al meu cand se intoarce.
Am scapat.
Mi-e si mie rusine, sora-mea zice ca la scoala ei pana si pustii de clasa a sasea susotesc ca Tanta are facute treizeci si sase de avorturi. De unde stiu ei mai bine ca mine, ca eu le-am pierdut socoteala. Mai bine faceam baiat, fata mea tot prin astea o sa treaca? Frati ii trebuie ei acum, la toamna intra la liceu.

1998
Imi plac barbatii. Bruni si indesati, fara ezitari. Hai n-o fa pe mironosita lesinata, la urma urmei intim e ce-am trait eu cu fiecare in momentul ala precis, aia nu se poate descrie, restul sunt detalii bune de barfit la ora asta.
Ai dreptate, dintre toti cu care te-am vazut mi-a placut de Aliosa. Cum il chema de fapt?
Esti o pramatie, trei ani ai asteptat sa-mi spui ca-ti placea de el. Am stiut dintotdeauna.
Un print rus frumos de te durea sternonul, rastignit intr-un palton militar in noaptea de Inviere la Saint "Suplice"(!!), nu crezi ca mi-ai putea da dezlegare la amintirea asta pentru cand voi fi babatie? Oricum nu era genul tau, prea slab.
Slab de inger. Doua doctorate, urmatorul lucru la care visa erau cinci copii. N-as fi zis nu, dar pe rand. Mi-a scapat. Recunosc, imi cam bubuie tic-tacul.
Nu-i nevoie sa detaliezi, se vede si fara ochean.

2014
Puiule, cand vii de Craciun acasa trebuie neaparat sa-ti prezint pe cineva, baiatul unei prietene noi, e o comoara! Vreau sa te vad frumoasa si odihnita, sa dormi suficient!
Ma', nu fi pisaloaga, incepe sa mi se evapore dorul de voi! Tatuca ce face?
Ce sa faca, disparut in Delta, pluteste pe alta planeta... ma gandesc sa divortez.
Bine, mami, sa bagi actele negresit pana vin, bisous!
Esti necrutatoare.
Nu, doar ocupata, maine merg in Sud.

Te iubeste.

Ma sufoca. Nu poate controla tot, si tu esti la petite preuve vivante.

N-as fi atat de sigura.

Hm, te indoiesti de mine?

Nu, nu ma indoiesc de ea. Mi-e totuna, suntem aici, impreuna. Saptamana viitoare plec la Seattle, ti-am zis? O conferinta, apoi ma asteapta ai mei.

In causul zidurilor rosii, femina mica si uscata, fara pic de simt al umorului, ascutita si iute, si femeia blanda, cu gesturi ample, de zbor redus pe pamant.