"Mama lui E.G. sa vina pe scena."
...
"Mama lui E.G. sa vina pe scena."
Si eu nimic.
La sfarsitul anului scolar, parintii de la scoala copiilor ne intalnim la o cina populara, in curtea scolii. Intindem mese - cate un sir pentru fiecare curs - si ne asezam unde ne corespunde, la grupa mica, la clasa a cincea, sau la masa celor care pleaca la liceu.
E frumos de mori, fiecare vine cu bocceluta si cu vinul de-acasa, copiii alearga bezmetici ca pasa prin loboda, parintii se risipesc care pe unde si toata harmalaia se termina cu pruncii adormiti pe brate.
Ne-am asezat la grupa mica, unde incepeam iar. N-am fost atenta ca s-a oprit concertul tinut de grupul de parinti ca sa ma strige cu bis. Treaba e ca baiatul s-a pierdut
in fiecare an de cand venim, bine in primul nu, ca abia avea cateva luni.
Dar an de an se pierde si mi-l aduce cate vreo invatoare sau vreun tata, dupa ce mi-l recupereaza din plasa portii de fotbal etc.
Jumatate de ora mai tarziu stau la taclale cu o mama. "Ai auzit ca au strigat-o pe mama lui X?"
Ea: "Da! De doua ori."
Sta o clipa: "Esti tu?! Esti tu!"
Am ajuns tarziu langa scena, educatoarea inteleapta imi zice: "L-a pescuit tata-su." Si profita: "Sa stii ca mi-a placut mult chestia aia din Romania."
"Ma bucur."
La ce s-o fi referit? La povestea despre mascatii din ajunul de An Nou? Clasa baiatului s-a chemat anul asta Clasa dracilor (asta nu ar fi posibil aici decat intr-o scoala laica si treaza) si cand au facut proiectul numelui de clasa am explicat cum vin mascatii cu uratul.
Sau la poezia romaneasca pe care mi-a permis autorul s-o public in revistuca scolii, cu traducerea facuta tot de el?
Postări
