Ce-am incercat sa citesc

In braille: parfumul meu (l-au facut in varianta solida).

Concluzie: un fiasco.

Prefer varianta conventionala.

Pentru textura sapuneasca, acum e momentul sa confirm, ca o folosesc deja: crema de maini sub aparenta de pastila e o minune.

Crema de maini

Am o gramada. In forme, texturi, ambalaje, gramaj, eficienta, grad de uitare si termen de expirare depasit diferite.

Una care ar fi cu adevarat utila ar fi aceea magica de facut sa dispara petele de cucoana batrana pe care le-am descoperit inca de anul trecut.

Dar aici vreau sa scriu despre altceva.

Cred ca voi fi ultima baba din Europa care va folosi inca sapunul solid. Nu pot fara el. Am grimasa aia urata fata de gelul de dus.

Imi place obiectul, solidul, rudimentarul, perfectiunea, topirea alene, lunecarea de pestiuc a pastilei de sapun. Daca renunta astia sa-l mai fabrice m-as speria teribil. Dupa starea de panica initiala m-as aduna si as face ca toate neo-bio-eco astea, sapun in casa, asa cum am vazut si amestecat si eu de copila la bunica in pomat, in cazanul enorm, cu un par de doua ori mai inalt ca mine, aplecata peste bulbucii geometrici. Sigur as gasi vreo oala electrica dispusa sa gazduiasca reteta programabila, lucruri mai ciudate se fac astazi intr-o bucatarie.

Acuma ca te-am pus in context, crema mea de maini e asta:

E cu cativa mm mai mica decat o cutie mica de chibrituri.

E minunata, nu ma satur sa ma uit la ea, s-o deschid si s-o glisez iar in ambalajul zaharisit. Miroase a trandafir dupa cum se intuieste, dar iti spun eu ca ar fi unul din ala abia itit din verdele tulpinii. E  ca o amintire din lumea piticilor: usoara, rusinoasa, volatila. 

Abia astept sa vina frigul (18º) sa pot s-o alunec pe piele. Deocamdata doar visez, am vizitat magazine in care au bagat deja cizme cu blanita, pufoaice cu blana interioara, fulare calduroase...astia-s nebuni, ca iar e vreun 70's revival prin lume nu inseamna ca trebuie sa ma amageasca in halul asta!

Si daca tot suntem la capitolul asta, vreau sa scriu, ca sa conste la dosar, o parere personala pe care imi vine s-o strig la fata locului cu pricina: Este aici un magazin (fratele cu ADN-ul mai cuconeste impletit decat Zara) in care, orice ar baga in prima zi de reduceri, se vinde tot. In prima zi. Se goleste. Intr-o zi o sa bage un kkt mare si o sa ingramadeasca toate Mrs. Smith astea sa-l cumpere, pana nu mai ramane nimic ca de-obicei.

Am un déja-vu teribil, cred ca am scris si inainte despre asta. Dar de fiecare data cand trec prin fata magazinului ma enervez singura. Fiindca mi se pare idiot (sau foarte inteligent) sa vinzi cizme de calaret pentru doamne cu pedigree care se mint intre ele ca aici va fi frig ca in Alaska.

Acuma imi pare rau sa n-am luat cu mine pastila de crema de maini prin magazinele care se incapataneaza sa anunte catastrofic toamna-iarna intr-un loc in care ma tem sa nu mi se topeasca dintr-o clipa-n alta calupul de crema de maini precum creierul sub teasta.

Alerg sa-l bag la frigider. Soponul-crema, nu creierul.

Ca doar n-oi fi vreun Anthony Hopkins in varianta feminina.

Desi...Mai bine tac.