M-am trezit cu o fulgerare electrica pe sira spinarii in fata tabloului urmator: doua mame care au nascut pui vii ii hranesc cu lapte.
Nu stiu bine ce din situatie mi-a dat asa o neliniste: poate numarul demandantilor, sau vocile tanguitoare si cu pretentii la unison.
Am fugarit minisenzatia de sufocare cu gandul: oricum ele n-au altceva de facut, si vine genetic dedicatia pentru cincisprezece deodata.
Nu crezi ca exact in secunda urmatoare s-au pus de acord AMANDOUA si s-au tolanit pe burta, taind scurt accesul. Sa vezi urlete si proteste.
M-am uitat cu gura cascata cum cei mici s-au resemnat unul cate unul si au ales ce le-a ramas: cate un loc inghesuit pe spinarea mamei. Bine bine, fara lapte, dar la cald.
Apoi am prins un semn de instinct de autoconservare: mi-e totuna de la cine, lapte sa fie!
Langa mine, un taran ii explica fiicei adolescente: "Astea asa-s, cand nu mai vor sa dea o tin pe-a lor."