- am inteles (pfiuuu, ce relax) ca ma inselam: forta asta fizica iesita din comun pe care o am de catva timp si de care mi-e rusine de multe ori era gresit asumata ca fiind masculina. S-a facut cumva lumina peste ignoranta: nu e deloc masculina, e feminina.
- banuiam eu ca dansul din buric e doar un pretext. Ideea nu e sa inveti sa dansezi din buric, ci sa ajungi sa iti asculti corpul, sa-ti destupi urechea acoperita. Mi-am petrecut patru luni din prima sarcina cautand marca de carucior ideal, pana acolo imi ajungea mintea. Am dat peste lucrurile cu adevarat importante abia mai tarziu.
- Cine nu vrea sa asculte nu asculta, nu e nimic de facut. Uneori am impresia ca sunt fete care au un protector din ala ca la cal, la ochi si la urechi. Orice ai incerca sa vorbesti, nu le intereseaza, trece pe langa ele. M-a pus pe ganduri partea din documentar care vorbeste despre cultura pilulei anticonceptive: adolescente care intra in feminitate complet desconectate de propriul corp si de identitate, care iau mecanic pilula fara sa se intrebe de ritmuri interioare. Acelasi lucru din nou, la menopauza, bombardament hormonal artificial, surzenie totala.
- unei fete preocupate si speriate alta i-a zis: nu te mai gandi la nimic. Simte. Inchide-te la tot ce e rational si asculta-te doar.
- uneori instinctul pierdut aude/citeste/i se povesteste o idee. Pare ciudata, neobisnuita, minoritara, catalogata drept excentrica din punct de vedere social. Pe firul acelei idei incepe o cautare, o excursie personala.
Postări
