VBAC

Imi permit sa fac un comentariu: curajos nu e cel caruia nu i-e teama, curajos e cel care, in ciuda temerilor si a spaimei, reuseste sa treaca peste ele si gaseste curajul sa faca ceva-ul dupa care tanjeste.

In locul tau, in loc sa citesc cate vreo "horror story cu un VBAC sfarsit prost", as citi povesti minunate cu sfarsit asa cum trebuie sa se intample in conditii normale. Si poate te-ar ajuta sa-ti echilibrezi indecizia informandu-te asupra riscurilor cezarienei asupra unui bebelus. Cezariana nu e deloc lipsita de riscuri pentru fat/ nou-nascut.

***

Am revenit pe raspunsul tau caci nu intelegeam de unde vine atunci indecizia, si vad ca ai editat ca sa adaugi...iti inteleg situatia interioara.

Am auzit nu de mult reflectia unei femei dupa un VBA3C: femeile avem cumva tendinta sa vrem sa ii convingem pe parteneri, sa ii bagam in gandurile si dorintele noastre referitoare la VBAC. Si poate nu e nevoie, au alt cod de asimilare a situatiei, pot parcurge perfect in cateva saptamani un drum feminin de n ani referitor strict la subiectul asta. Nu mai stiu cum sa reproduc, mie mi s-a parut foarte interesant punctul de vedere.

Poate daca ai incercat sa-l convingi cu toate argumentrele stiintifice, ar veni clipa sa auda cum te simti tu emotional in legatura cu trecutul si cu viitorul.

O prietena mi-a zis cand eram gravida: in ultima instanta, pe cine taie e pe tine, ceilalti (toti fara exceptie) nu trec printr-un postoperatoriu cu un nou-nascut in brate.

Cand o sa fii TU convinsa ca sa nu faci cezariana electiva e cea mai sigura si mai respectuoasa atitudine fata de copilul tau, in primul rand, o sa mai coboare si indecizia.

Iti cer iertare daca am fost prea directa.

***

Dincolo de faptul ca sunt surse si surse, VBAC este posibil doar daca incizia pe uter s-a facut transversal, nu vertical.

Cred ca daca asta e mentionat in dosarul tau nu ai de ce sa-ti faci probleme din punctul asta de vedere.

Pozitia unei fat in posterior nu e deloc rar intalnita, e o situatie care poate aparea in cultura occidentala (sedentarism, pozitie predominant lasata pe spate a gravidei...eu am trait asta, stiu ce e, si intr-adevar, o nastere vaginala in conditiile astea are o expulzie mai lunga, caci circumferinta craniului e mai mare decat in prezentare craniana anterioara).

Nu vreau sa creez polemici, dar monitorizarea continua are destule inconveniente (printre care distragerea atentiei gravidei), Michel Odent spune ca s-a inventat doar ca sa justifice cezarienele. Se recomanda o monitorizare externa intermitenta.

Sprijin pentru cezariate

Despre o lista careia apartin de cativa ani: http://mededppd.org/marce/T2_Olza_S/index.htm

VBAC

O prietena "virtuala" a trait un VBAC intre aseara cand am vorbit cu ea si azi.

Cand mi-a scris acum cateva saptamani ca abia asteapta sa nasca fiindca e din nebunele care viseaza la durerile facerii, am stiut ca va reusi, in tara, la o distanta mica intre cele doua sarcini, cu toti impotriva. E de-a mea. Acum vreo luna am vazut a nu stiu cata oara cat de puternice sunt retelele de femei, cum acelasi sentiment poate pune laolalta fete din medii sociale, culturale foarte diferite, cum in cuvinte dureros de simple coincidem toate.

Sunt fericita pentru ea ca pentru mine, si pentru bebe si mai mult, caci o mama bine in pielea ei fericeste pruncul.
Am tot vorbit cu ea saptamanile astea, cat de tanara, la varsta ei eu inca mergeam lipita de cladiri, cat de capoasa si citita, atoasa cu toti. A putut, ca noi toate.