Intarcat

Sper sa te pot ajuta cu ceva. Am auzit odata un lucru extraordinar in legatura cu intarcatul: indiferent de ce varsta are copilul, intarcatul e mai usor atunci cand tu ii zici "gata" copilului nu doar din gura, ci si din inima. Daca tu te simti vinovata ca mai ai lapte, o sa ai sufletul strans. Tu trebuie sa vrei cu adevarat, sa iti spui intai tie: aici ma opresc, nu mai pot merge mai departe. Dupa ce faci pasul asta interior, cu copilul va fi mai simplu. Inteleg perfect ce spui, eu am intarcat-o pe fetita mea acum 6 luni, cand avea 3 ani si 5 luni. Nu mai puteam, eram extenuata, desi ea imi cerea foarte putin, doar seara si uneori dimineata. Dar eu aveam nevoie sa ma odihnesc, caci aveam un bebe de 8 luni care imi cerea piept de muuulte ori noaptea, si forta fizica a fetitei mele ma depasea complet. Intr-o dimineata i-am zis foarte sincer: nu mai pot. Si m-a inteles. Teoretic, un intarcat ideal funcioneaza dupa regula urmatoare: nu oferi, nu refuza = da-i cand cere, fara sa opui rezistenta caci e mai rau, dar nu ispiti tu. Sub forma asta, copilul marisor cere doar cand are nevoi concrete: sa se relaxeze inainte sa adoarma, sa simta ca inca il iubesti desi a crescut si nu mai e bebe, sa ii treaca buba cand s-a lovit. Personal n-as lua nici un medicament, oricat de homeopat ar fi. As incerca sa vorbesc cu copilul, i-as spune: iti dau tzatza doar inainte de a dormi, pe timpul noptii nu, caci tzatza doarme cand e noapte, cu 2 ani si 7 luni intelege perfect. Incearca sa pactezi cu ea ce iti convine mai mult tie si ei, stabilesti cu ea: iti dau tzatza doar la amiza cand dormi si seara cand te culci. In restul zilei nu. Si noaptea tzatza are nevoie sa doarma. Toata lume adoarme. Si eu incepeam: Cenusareasa doarme, Mickey Mouse doarme, bunica doarme, catzelul doarme, tata doarme, tu dormi, tzatza doarme, mama doarme. Incearca asta, spune-i mult ca o iubesti, tine-o mult in brate ziua, sarut-o de cate ori poti, multiplica cu douazeci imbratisarile, asa te va lasa noaptea sa dormi. Mai am o metoda foarte interesanta, poevstita de o prietena, pe care ai putea-o folosi cand vei fi tu convinsa ca vrei sa nu-i mai dai deloc. Dar tu trebuie sa fii convinsa. Sa-mi spui ce ti se pare ca poti folosi in cazul tau. Mult succes si felicitari! Te inteleg perfect, momentul in care clachezi fizic e foarte greu, dar trebuie sa-ti asumi limitele!

"Deci, intrebarea mea la tine e, crezi ca pot sa o invat sa nu mai suga noaptea fara sa o trimit la ea in patut? (pt ca sunt convinsa ca dormitul cu noi ii ofera inca un echilibru mai ales ca nu o sa suga)."

Asta i-ar mai lipsi, dupa ce ca nu te mai are asa mult aproape ziua, dupa ce ca e pe sfarsite povestea cu tzatza, sa mai trebuiasca sa o duci in camera ei...Cred ca esti perfect constienta ca mare parte din cererea asta intensa de piept se datoreaza faptului ca ai inceput sa lucrezi. Mama nu e cu mine ziua ca inainte = noaptea compensez cerand ce ma linisteste cel mai mult pe lumea asta, cu riscul de a fi lata de oboseala. Asta e dovada de cat de sinceri sunt copiii cand ne iubesc. Poti incerca tot ce iti trece prin minte, iti dau aici cateva exemple din propria experienta: m-am dat in partea cealalta a patului, intre mine si copil ramanand sotul. M-am intors cu spatele la ea, am facut-o pe mortu-n papusoi, am dormit la picioarele patului, si in unele dati, cand nu mai imi puteam duce sarcina, propriile oase si cererea ei, m-am dus eu in alta camera. Si ea s-a calmat ca prin minune, caci tzatza aproape si la indemana e o mare tentatie, daca nu e, doarme profund. Nu am lasat niciodata sa planga, nici pentru piept nici pentru altceva. Trebuie sa stii ca cel mai important pas e sa te lamuresti ce vrei sa faci, iar dupa aia sa vorbesti cu ea. Sa ii spui ca sunteti amandoua extenuate, ca tu stii ca pe ea o doare ca nu mai stai cu ea in timpul zilei ca inainte, ce inseamna asta pentru tine, de ce lucrezi, o sa inteleaga perfect. Uneori reluam lucrul si nu ne gandim ce-or fi crezand copiii. Cu aproape 3 ani isi imagineaza tot felul de istorii, de aceea ar fi bine de clarificat. Lucrez de asta si de asta. Intre amandoua stabiliti ce si cum cu tzatza, e exact la fel ca atunci cand ai stabilit cu ea ca nu-i mai dai tzatza in public, asa-i ca a-nteles? Noaptea avem nevoie sa dormim. Intelege perfect. Foarte buna ideea cu pozele. Uneori suntem intre copaci si nu reusim sa vedem padurea de sus. Multa bafta si ai sa vezi ca o sa va intelegeti, aveti amandoua aceleasi interese!!!

Intarcat

Pentru caracterul de exceptie la "regula" si pentru clipa cand incepi sa ai nostalgii de "om mare":

"Am alaptat legat timp de unsprezece ani. Intai pe unul... apoi pe doi...mai tarziu pe trei...iara pe doi...si din nou pe unul..."

Cand s-a nascut al doilea copil eram paralizata la gandul cum va reactiona cel mare vazand un intrus in bratele mele. M-am pregatit sa-l astept cum merita in situatia deloc usoara pentru el: lasandu-i libera tzatza care stiam ca-i place; l-am pus pe nou-nascut la cealalta. Primul lucru pe care i l-a spus lui frate-su a fost: Nu fi fraier, aia buna e ailalta.

Mai tarziu am aflat ca toti trei baieti ai mei aveau o preferinta clara pentru sanul stang. La dreptul, curios si poate nu intamplator, am facut la un moment dat un cancer.

Pe cel mare l-am intarcat la sase ani, de ziua lui. Am stabilit cu el data si ii repetam pana la satietate ca dupa nu mai are dezlegare la san. N-a mai indraznit sa ceara nici o data.

Pe al doilea n-a fost nevoie sa-l convingem de nimic. S-a ocupat frate-su cel mare de asta, repetand in urma lui amenintator: cand faci sase ani s-a terminat, nici o zi in plus.

Si ultimul, caruia i-as fi putut da fara sa stabilesc o data limita, pana cand ar fi vrut el si, de ce sa nu recunosc, si bucuria din mine adunata in toti anii astia, s-a intarcat spontan undeva intre cinci si sase ani.

L-am gasit nu de mult, cu peste zece ani, plangand sfasietor, ca de sfarsitul lumii.

Ce este? De ce plangi, ce te doare?

Mamaaa, nu reusesc...sa-mi aduc aminte... de ce n-am mai vrut tzatza."