Tag

Cineva a dat peste blog cautand dupa expresia "tzatza pe post de suzeta".

Hai sa nu tac.

In orice caz, formularea ar trebui sa sune invers.

Cand ne intalneam intre mame la spital, una a intrebat-o pe Lourdes: Ce parere ai de suzeta, de ce sa nu i-o dau? Peste intrebare s-a auzit comentariul altei novate: "Es un puto tap." (e un dop nenorocit)

Ea a zis: e un substitut al mamei. Tu alegi.

La bebelusii foarte mici (pana la doua-patru luni) e destul de riscant sa fie utilizata, caci mascheaza momentele cand pruncul chiar vrea sa manance. Cum e mic, se multumeste cu succtionatul steril, si uita sa mai traga semnal ca vrea hrana.

La varste mai mari, sunt sigura ca isi indeplineste rolul de surogat al mamei, nu degeaba le vad pe fete cu cate cinci exemplare diferite prin poseta. Daca ai mei ar fi fost mai apropiati ca varsta, poate ar fi avut. Daca ar fi stat noua ore fara mama, sigur ar fi primit. Maicuta, mare partizana a obiectului dorintei, mi-a zis pana la betie si la fata, si la baiat, in primul lor an de viata: "Daca n-are suzeta..." Avea muci? daca n-are suzeta. Aveam cearcane? daca n-are suzeta. Plange cand a cazut? daca n-are suzeta. Am parul valvoi? daca n-are suzeta. Nu reusesc sa ma vad cu barbatul de doua luni decat sforaind? daca n-are suzeta.

Pana i-am zis-o: bunica de unde v-o dadea? Mi-a zis-o ea: suzeta nu, dar un bot de mamaliga intr-un tifon, da. Acuma-mi spui, dupa ce-am cumparat dispensator de fructe cu tifon din ala?

De buna sama, vorba bunicii, as fi putut trai altfel unele situatii daca ai mei ar fi avut suzeta. As fi putut disparea doua ore sa ma tund. De aia inainte sa apara baiatul m-am tuns cat am putut de scurt, sa n-am griji stupide vreun an. As fi aratat mai putin suflecata pe la tricouri. Ar fi stat mai locului in carucior (ramane speranta mea frustrata), morfolind in gol la suzeta ca toti copiii din vecini. As fi putut sta si eu ca toata nevasta pe scaunul copilotului, nu pe locul soacrelor de atata amar de ani. Acuma o calatorie in fata cu masina mi se pare chermeza cu paiete. Odata am vazut un concurs de poze de contorsionism matern. Le cunosteam pe toate. Cu centura, fara centura, peste scaun, pe sub scaun, peste copil, pe sub copil.

Suzeta. Asta e, acum m-as chinui sa-l dezvat de ea.

Am o prietena care si-a mutat fetita din patul conjugal in camera ei dantelandu-i marginea la patut cu trei biberoane si patru suzete de marci diferite. Le utilizeaza pe toate, dupa dispozitie.

La gradinita unde am lucrat se aduneau suzetele din fiecare saculet si se puneau gramada intr-o bol de plastic pentru ora somnului de amiaza. La trezire se adunau de pe fiecare salteluta si se puneau din nou in bol...Parintii le recuperau constiincios, uitarea ei putea fi dramatica noaptea. Daca cineva nu avea sau nu aparea obiectul din n motive, i se dadea oricare alta disponibila.

Cu ocazia impachetatului casei am gasit o cutiuta cu vreo cinci aterizate de prin cadouri, s-au jucat cateva zile in nestire cu ele, dupa aia au uitat.

Si din nou, personalitatea bipolara a adultului: Cand ne-a fost bine cu ea i-am astupat gurita, cand devine jenant caci are patru ani incepem sa presam copilul sa se dezvete.
Mi-a mai placut o chestie pe care am auzit-o in legatura cu tetina si cu muzica: ce  oferim pentru prima data nou-nascutului are efectul unei amprente in el. Un biberon cu glucoza dat in ora numarul unu din viata e o palma pentru alaptare. O mandolina care fredoneaza singura cincisprezece melodii zgarie urechea. Ia-i un instrument care scoate un sunet frumos, chiar daca te costa mai mult decat zece chitari colorate.
Daca n-are suzeta...te costa mai mult. Dar, pentru adevar: suzeta pe posta de tzatza, multumesc.