Se afișează postările cu eticheta onomastica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta onomastica. Afișați toate postările

duminică, 28 februarie 2010

Cum iti zice?

Primul lucru cand m-a vazut, joi dupa-masa:
Sabs cum isi zice fata aia care a venit in loc de Marifé (educatoarea de sport) azi?
Nu, nu stiu cum o cheama.
Triumfatoare:
As-ber-gi-ni-a.

A trebuit sa astept pana seara cand s-a intors barbata-miu sa rad cu cineva: asberginia e o forma regionala (soacra-mea e din Cervera), sau incorecta de la catalanul alberginia (aubergine) = vanata. I-a spus cu aceeasi mandrie (aia ca i-a retinut numele) povestea substitutei.
Ta-su, vocea ratiunii: "Vols dir que no es diu Virginia..."

Mai are o colega. Emely. Am incercat pe toate partile sa-i explic. Din Emely n-o scoti. Ca bunicu, i-a zis sora-mii mereu Ilena, si vara-mii Merela.
Si inca o colega. O cheama Greta. Ii zice Dreta (Dreapta; sau Tzapana, depinde de dispozitie de traducator)

Ca la noi in familie, mustacim toti cand ne referim la Cracalin. Ce ne placea cel mai tare era ca nimeni nu se prindea, se aude perfect inocent.

Ei insasi ii spunem Mariana destul de des, si rade total. M-am cam incurcat cu numele copiilor, cultural vorbind ( Ariadna e greu pentru ai mei, Eduard suna ciudat si in catalana si pe moldoveneste).

Matusa-mea, alta originala la nomenclatura, a comentat cand s-a mascut fata: Cum ai zis ca o cheama? Mbeene, adica tot Agripina, ca pe mine, doar ca suna Ariadna.
Barbata-miu: nume catalan, Antoni. Nimeni nu-i zice asa, doar buletinul. Si de la Madrid, la telefon, ii zic aiuriti, ca si cum ar fi Anthony: Àntoni. Parca-s buimaci, li se pare atat de ciudata catalana, ca le e imposibil sa-si imagineze ca se zice normal, ca in spaniola, doar ca mai scurt.
Odata a vb la telefon cu un francez.
Raman sa-si scrie un mail, il intreaba cum il cheama.
Francezul: Antoine.
Aha, ca pe mine. Au revoir.
Ajunge mailul. Semnat: AN TWAN.