NVD3C

Acum cateva postari am pus un audio in engleza al unei fete minunate - Ibone Olza - care a fundat o lista monotematica in limba spaniola de sprijin feminin si reciproc intre cezariate: e psihiatru materno-infantil, mama a trei copii si de catva timp, printre multe altele, arhitect de spatii pentru nastere in spitalele spaniole. E si co-autoarea unei carti pe aceeasi tema. Cum ar veni, specializarea ei, povestea personala (nu cunosc circumstantele, are trei cezariene) si interesele au condus-o sa se ocupe de conditiile in care vin pe lume fiintele umane, intr-o anumita zona europeana.

Stiu, ma repet.

Dar pana si lucrurile cu adevarat importante - exemplific asa, "la intamplare": calamitatile naturale, razboaiele - sunt mai usor de infruntat de cei ce au trait o prima copilarie in siguranta si inconjurata de respect si iubire, citeste prin prima copilarie inclusiv  prima ora de viata, conditii de nastere, tip de ingrijiri neonatologice si perinatale.

Invatatii si desteptii in domeniu au ajuns la concluzia ca e o legatura inca inexplicabila (oare?) intre violenta citadina si conditiile de nastere (peste 80% prin cezariana electiva) in Brazilia de exemplu, si siguranta stradala versus conditiile neonatologice si perinatale in Norvegia, de exemplu.

Lista aceasta a fost profund zguduita acum cateva zile, in idei preconcepute, spaime, indoieli, dezamagiri: o mama din Barcelona a nascut natural dupa trei cezariene. Acasa. Nu vreau deloc sa creez panica sau senzationalism. In lista asta de distributie sunt fete care cauta unde si cum sa poata avea o NVDC (nastere vaginala dupa cezariana), uneori o NVDnC. Fata asta e cea despre care scriam acum catva timp, ca ar fi super sa reuseasca. Ei bine, Anahí a reusit, imi inchipui ca la capatul unui drum personal foarte sinuos, lung si de neinteles pentru oricine altcineva. Am cunoscut-o acum catva timp, la o intalnire de mame. Plangea in continuu, la fiecare poveste, m-a impresionat amestecul de forta si fragilitate, ochii luminosi si mainile framantate. Cum traieste o femeie trei cezariene? Nici nu imi pot inchipui, cu una mi-a fost indeajuns.
Prima pe baza de provocare ratata, imi suna cunoscut. A doua de urgenta si cu anestezie generala, o operatie necesara. A treia programata pe baza recomandarii medicului, din cauza de antecedente. A patra refuzata in saptamana 38, cand imi inchipui ca cei din jur o tunau cu texte grele, de tipul "vrei sa-ti lasi copiii orfani". O moasa care a asistat cateva sute de nasteri domiciliare, unele similare, a insotit-o. Spun studiile ca o nastere normala e mereu mai sigura decat o a doua cezariana, si mai spun ca riscul nu creste intre una precedenta sau mai multe. Restul e personal, un drum de parcurs, cu un final imprevizibil.

*

Cu permisul proprietarei, tortul primit dupa eveniment din partea fetelor: