De alcov

Ma bag in pat langa baiat, seara.

"Passi, senyoreta, passi!"

*

Duminica dimineata. Trebuie sa ies musai din casa la 7 dimineata, il aud in urma  pe baiat plangand catre tata-su cu: "eu vreau sa vina mama in pat"

Nani

Acum vreo jumatate de an, catre amandoi: Cand o sa am sinci ani o sa (a)dorm singura.

Aleluia!

Acum doua zile, tot amandurora: Stiti ce, m-am gandit, cand o sa fiu in clasa a sasea o sa dorm singura.

Nani

Mi-am amintit nu demult de faptul ca Unamuno dormea mult si de excelenta replica data intr-un interviu: aici e rezumata succint.

Si asum la treizeci si cinci de ani (era si vremea) ca merg adormita prin viata, doinindu-mi aproape jeluitor un cantec de leagan cu destinatarul ratat. Cred ca e doar o problema de ritm personal. In liceu nu se putea vorbi cu mine inainte de ora zece, si erau zile cand aveam ore de la sapte (de ce oare?). Ai mei erau inspaimantati ca ma gasea tata la ora trei dupa-masa sforaind in loc sa studiez, dupa ce statusem toata noaptea de veghe. Cu vreo doisprezece ani m-au vazut in stil licurici citind cu o lanterna sub plapuma pe la doua dimineata.

Ritmul meu devine mult mai lucid dupa ora cinci dupa-masa, si sclipitor dupa unsprezece noaptea. Nu ma-ntreba nimic dimineata, nu-mi baga soarele-n ochi, lasa-ma sa ma dezmeticesc.

Imi place noaptea ca toti dorm, mi se pare ca e secretul meu, ca sunt singura care profit de minunea linistii.

Rezultatele sunt dezastruoase la nivel socio-familial: continui sa am nevoie sa ma trezesc tarziu, din fericire nu stiu ce e aia sa ai copii care se trezesc la sase-sapte dimineata, ai mei s-au trezit mereu la noua-zece, si acum doar fiindca asta mare merge la gradinita ne trezim toti mai devreme.

Somnul redus ma ameteste destul, dincolo de proasta dispozitie.

Saptamana asta am adormit in fata calculatorului, uitandu-ma la un video-manual despre ceva ce ma interesa. Cireasa de pe tort. Mi-am adus aminte de mama, si acum inteleg de ce nu se oprea niciodata in timpul zilei: cum se oprea, cum adormea de-a-mpicioarelea. Robotea in continuu, ca  teleghidata. Am adanc inradacinata axioma ei care suna asa: "Ziua cu copii in casa nu se pot face dichiseli." Noaptea se face tot: se spala frigiderul, se calca, se aranjeaza textilele-n dulapuri. Parca nu dormea niciodata. Poate de la cinci la sapte. Si mi-aduc aminte de ea cazuta franta, nu a trecut veci de minutul doi al vreunui film, dormind in masina, picotind pe orice scaun, adormind vorbind la ultima ora a cinei. Oare cum au altele timp sa se plimbe, imi zicea, eu adolescenta fiind.

Nu am chiar deloc forta ei de a trebalui, lenea mi-au cadorisit-o ursitoarele pe primul loc.

Dar exploatez uneori luciditatea nocturna pentru migaleli mii. Ultima data cand a plecat trei nopti barbata-miu am vopsit toate usile din casa, ce mandrie.

Am trait vreo doi ani asa cum am vrut, trezindu-ma la cinci dupa-masa. Cand am iesit din experienta (complicata, de altfel), o prietena foarte rationala mi-a zis: arati mult mai bine decat anul trecut.

Ma duc sa dorm.

Din Bucovina: "Vasile, ce faci?.

Dormeam, ma.

Pai cum asa, te culci treaz?"

Nani

Inainte de spartul targului (exodul pruncilor din dormitor):

Barbata-miu zice ca numai gura e de mine, ca cine face co-sleeping acasa la noi e el, pe simplul motiv ca eu nu dorm.

Acum catva vreme am facut un sondaj intre fete, care si pana cand au dormit cu parintii. Si a aparut un raspuns asa: Pana cand? Pai saptamana trecuta am tras o siesta caniculara cu mama, cu 36 de anisori rotunzi pe care ii am.

Oricum suntem din ce in ce mai respectuosi cu spatiul intim, ingramadirea oblige: pana si ultimul aterizat in pat are grija de vreo doua luni sa nu (se) mai trezeasca plangand, sa nu deranjeze: ma striga in soapta, dar insistent: mama. mama. mama. Pana la urma se ratoieste, dar ma surprinde vocea constiintei cu care striga susotind in toiul noptii, peste somnul celorlalti.

Sa intrebi, pediatru fiind, cu cine doarme copilul de patru ani, mi se pare totusi exagerat. Pe matale ce te doare? Care de altfel e intrebarea la care ar trebui sa se limiteze el.

Ca sa mai aflu ca cine ma ia la rost ca rau fac dormind cu copilul doarme de ani de zile cu o cotarla la picioare...