Ce mai discutam

Fata, la plaja: "îmi pun eu crema si tu mă mazgalesti".

Băiatul, către restul: "juguem una mica al penis", in traducere "jucam un pic tenis".

La fabrica ii ziceau Africa de mult, dar asta e nou.

Fonetica

Casi-omofoanele noastre:

la culutz la culutz: il deranja pampersul, zi-i kkt-ul si noi ii cautam armasarul prin casa)

cu culutzu: anterior mentionatul)

cuculutxo: mi-am dat seama azi la inghetata ca pronunta la fel ca astlalte doua, cucurutxo e cornetul.

*

Baiatul nu poate pronunta e, ca in: "mama, undA mArgeAm?", cu A de la gamalie.

E atat de amuzanta viata de cand ne-am dat seama de asta, incat sora-sa a inceput sa vorbeasca la fel, doar-doar i s-o mai alina gelozia.

Si noi repetam toate perlele, cand le intelegem, ca azi m-am uitat chioara la el vreo cinci minute in timp ce ma bazaia: papà, papà.

Pfui, asta-i mai tehui ca mine la prima ora a diminetii, nu vede ca-s ma-sa, de ce-mi zice papà?

Imi cerea paper, o foaie sa deseneze.

Acuma imi dau seama ca ne-am dat seama abia acum fiindca abia acum in august a inceput sa vorbeasca, fraze legat. De aceea am ajuns la concluzia parinteasca nu ca ar fi el pregatit de gradinita, ci ca acolo la gradinita au aia nevoie de el.

Nu am cuvinte sa spun cum ma socheaza iar, ca si la fata, cristalinul mental al primelor propozitii, acuratetea neurologica cu care reuseste in sfarsit sa lege ce avea de mult in cap.

Fiecare enunt e perfectiunea. Dac-as putea sa dau la Replay in ureche, cu textele lor.

Ne resemnam repetand tot ce zic, asa simplu si indeajuns.

In drum spre casa, pe la sapte: mama, mi-e tare gana.

Ti-e foame, acum ajungem acasa si mananci.

Burzuluindu-se: mama, es que nu pot se me tin de foame.

Acelasi scenariu si plansete: mama, me dor tare piciorii, nu mai pot sa merg.

Acuma ajungem. (ultima suta de metri e crunta)

Es que nu pot se me tin de durere.

Esti foarte obosita, mergem incet si imediat ajungem.

Nu sunt obosita, nu mai pot sa merg!

Abia acum, scriind, imi dau seama de ce asociaza formularea de foame si oboseala cu exprimarea altei nevoi fiziologice impetuoase: pipi. In catalana e "aguantar el pipí", a nu se scapa, a rabda, a se abtine.

E un calc lingvistic care ma darama instantaneu, caci il asociez cu "me scap de foame/ de durere de piciori", foamea si oboseala m(i)-au scapat de sub (auto)control.

Practic, asa si e.

Ora X pare un scurt metraj de groaza.

Daca cineva mi-ar fi zis ca voi ajunge sa co-protagonizez scene de genul asta i-as fi ras in nas.

Le petit croustillon

Tata-su ii cheama pe amandoi cu cuvinte inventate, fetita era intr-o vreme pupusia, nu stiu de la ce.  In astia doi ani nu mai stiu in ce moment a inceput sa-i zica baiatului le petit croustillon.  Credeam amandoi ca e alta inventie, pana acum cateva luni cand se intoarce din Lille si-mi zice: e plin de croustillons.  Nu-mi aduc aminte sa fi vazut cuvantul asta cat am trait acolo.

De la douazeci de luni incolo, retin perfect cum a fost la fata, fiecare zi aduce la lumina doua-trei cuvinte noi. Pentru mine e ca si cum as sta in fata unei masini de facut gogosele care scoate pe palnie gogosici dupa gogosici, calde si rotunde, perfecte. Saptamana trecuta stateam la calculator si ma trage de fusta: mama, luna, uita-te! Uita-te, uita-te!

Om cu om se intelege

Iaia?
Mergem acasa, suntem in drum spre casa noastra, nu mergem la iaia. (inca nu recunoaste zona)

Papa?
Papa e la servici, nu-i acasa.

Nani?
Da, mergem sa facem nani.

Peste trei ore, trezindu-se: Anaaaa.
Da, mergem dupa Ana.

KAKIS

= taxi, cu douazeci si una de luni.

A inceput sa le recunoasca pe strada, daca l-as fi antrenat mai devreme ar fi stiut dinainte.

Ca si sora-sa la varsta lui, mi se pare ca spune foarte putine cuvinte. Comparat cu alti copii, vreau sa zic.

Ma soca vocabularul pe care il avea baiatul proprietarei gradinitei unde am lucrat, era cu vreo trei luni mai mic decat fata mea (diferenta enorma la varsta asta), si facea fraze intregi cu optsprezece luni.

O confesiune a mamei m-a luminat: "Mi-e frica de bebelusi, cum nu vorbesc, nu-i inteleg". Am ramas cu gura cascata. Ca si cum brutarului i-ar fi frica de faina.

De aceea l-a invatat pe baiatul ei sa se exprime precoce in cuvinte, clar si concis, era caricatural, caci avea un discurs de adult cu mai putin de douazeci de luni, mic cat o gamalie.

Nu ma plang, al meu compenseaza cantand, toaaata ziulica.

Sinci

Domnita mea a binevoit sa-mi explice aseara cum e cu sinci.
"Se zice cinci, nu sinci."
Ea, didactic: "Nuu, mama, finca cum in catalana e cinc, pues in romaneste e sinci."
Normal, cum de nu-mi trecuse prin cap, mie care si acuma scriu cinq in loc de cinc.

Ce-mi coloreaza romaneasca

Mama, imi faci scrânci?

pentru

Mama, imi faci vant? (la scranciob)

Ce-mi lumineaza ziua

"Mama, da' eu am vreiut, am am am... vreiut...vreiat...

Ariadna, te iubesc mult.

Si eu pe Eduard."

o sa ma mai gandesc la raspunsul asta.