Ce mai discutam

Fata, la plaja: "îmi pun eu crema si tu mă mazgalesti".

Băiatul, către restul: "juguem una mica al penis", in traducere "jucam un pic tenis".

La fabrica ii ziceau Africa de mult, dar asta e nou.

Cacaciosul

A mers acasa la o prietena, seara ii povesteste lui tata-sau.

"Pe ce strada sta?"

O ajut: "Ramón i Ca...." (Ramón i Cajal)

Ea: "gón!"

Ramón i Cagón ii va ramane numele strazii, unde cagón inseamna ce zice titlul.

Constelatia semantica, rima si naturaletea ce vine dinspre lumea lor e mereu proaspata, datatoare de hohot in prag de noapte.

Ce-mi lumineaza ziua

In autobuz, ma pupa si ma puuuupa de ametesc. Ma ia de obraji, imi descopera cerceii, nu mai purtam de vreo sase ani. Imi zice neincrezator: "T'has punxat; t'has punxat." [puntchat] (te-ai intepat).

*

Noua dimineata, pe strada, las in urma pe cineva care suna la interfon, se aude din casa o splendida voce cantata, teatrala: "Holaaaa!"

Raspuns de jos cu una sparta, masculino-tunatoare: "Hola, churrrri!" (scumpete, papusa, iubire)

Cred sincer ca jucau un act. Nu m-am intors, dar daca as fi facut-o si tipul ar fi fost imbracat in Lup sau in orice alt costum deghizat, nu m-ar fi mirat.

*

Nu stiu ce personaje fantastice sunt raspandite prin scoala fetei.

Ne zice aseara ca una e floare, alta politist, alta "estratenestru".

Cuvintele

M-am gandit si m-am razgandit: cum nu vad iesire din situatia asta (vorbesc pe zi ce trece totul si fiecare in parte din ce in ce mai prost), sa mai stau impotriva curentului nu mai are rost: o sa-mi permit, si macar aici sa folosesc cuvintele alea pe care le inventez, le schimb, le incurc si le visez, fiindca macar aici, scrise, parca-parca ma ajuta sa ies din ceata si imi dau voie sa ma iau peste picior in legatura cu ele.

Sunt un dezastru predand o limba straina/materna, zi-i cum vrei. Nu te poti baza pe mine intrebandu-ma de cuvinte, imi plac cele neauzite.

De exemplu: imi place sa spun magazin de naturalidades, referindu-ma la cel de produse bio si dietetice. Cu barbata-miu vorbesc asa fiindca ma intelege/tolereaza/se distreaza, cu copiii nu-mi permit caci invata prostii de la mine. Cu alti adulti evit cat pot, destule confuzii fac fara sa-mi dau seama.

Acum cativa ani am stat o zi intreaga intrebandu-ma si apoi uitand daca se zice diferit sau diferent in romaneste. Uneori ma ia iar dubiul. Azi mi se pare normal Sonia ca nume feminin, desi mi-amintesc ca nu e un nume obisnuit in cultura mea. Asa cum am reusit sa integrez cultural nume feminine ca Laia, Montse (de la Montserrat), Berta, sau masculine ca Jordi, Arnau, Lluc.

Doi cunoscuti francezi zic chapuzca la chapuza si meduza la mudanza, am adoptat in familie formele astea cu multe bucurie. Fiica-mea zice africa la fabrica, asa ca toti din familie vorbim de africi.

Imi place la nebunie cuvantul Leipzig, ii lipseste vreun r pe undeva , dar ma declar fericita cu el, mi se pare unduitor, ciclotimic, feminin, muzical, dulce, surprinzator, provocator de hohot interior.

Mor dupa rusa si portugheza, mi se par cele mai frumoase din lume.

De luni de zile incoace aud un cuvant care mi se pare cel mai urat auzit de mine vreodata. O bunica imi tot zicea ca pe nepotul ei urmau sa-l opereze de polipi. Cand in sfarsit l-au operat, i-am zis lui barbata-miu, ca nu ma mai puteam abtine: "ma ierti, dar cuvantul cel mai urat pe care l-am auzit vreodata oriunde e din catalana, si e asta: els "esquernots" [ascarnotz]. Polipii. Ha? Se zice els carnots [alscarnotz], in traducere literalo-literara si personala: "carnisoarele". uf, Ce usurare, els esquernots era e-xe-cra-bil.

Baiatul zice pisplau la si us plau (te/va rog). Pispar  inseamna a suti (in catalana? in spaniola? asa departe nu ajung).Toti zicem acuma  pisplau.

Las intrarea asta deschisa pentru orice alta lunecare mintala viitoare, cred ca am nevoie sa le notez undeva, ca sa-mi pastrez ultimele sclipiri de luciditate intre erorile/extravagantele de vocabular.

Ce zici?

Trec cu copiii pe strada (suntem in tara), aud alaturi:

-Vezi, asa sunt si ai lui X, ea le vorbeste in romaneste si ei ii raspund pe limba lor.

Mi-a zis-o. De fapt am devenit constienta de o situatie pe care nu mi-o puteam imagina, d'apoi s-o accept in realitate.

De cand am baiatul nu mi-l puteam inchipui vorbind in catalana. Il vedeam asa mic, bebe si ma gandeam "si asta o sa ciripeasca si el in catalana", cu ll-urile rasucite lllalllallllaaaalllllallllla, cu faciesul lui de bucovineanca. Imi place sa vad la fata cum generatiile se perfectioneaza, ea e capabila sa pronunte un E deschis, un e inchis.

Acum multi ani am vazut in autobuz o mama care ii vorbea o engleza maiestuoasa copilului iar el ii raspundea in catalana, mi s-a parut o conversatie plina de iubire.

Am incercat sa le vorbesc aproape mereu pe romaneste. Am cateva cuvinte (100?) pe care le zic in catalana sau in spaniola pentru statutul lor special: veverita, melc, buzuruba, gata, adidasii, din astea.

Ce nu inteleg: daca baiatul a auzit dublu de romaneste in viata lui (caci i-am vorbit lui si i-am vorbit sora-sii), daca a vorbit catalana doar cu familia (tata, bunicii) si cu altii la fel de minim ca fata la varsta lui, daca fata ii vorbeste destul de mult pe romaneste (mai ales cand se joaca de-a mangaiatul, mamaitul si leganatul, aaa, n-ai idee ce mandra is ca asociaza romana cu tandretea) de unde imi zice mai tot in .cat ?

Oricum, e un exercitiu excelent sa vorbim asa. Hahaaa, ce sa zic si eu. In autobuz de exemplu. Lumea se uita surprinsa cand il aude pe al doilea din conversatie, dupa aia nu poate desprinde urechea.

Cred ca o sa ajung ca soacra-mea, care ma intreba preocupata cand fata avea sase-sapte luni: "Ma intelege, crezi ca ma intelege daca ii vorbesc in catalana?"

Asa si eu, e vremea sa asum ca-s in minoritate absoluta, ca in casa sunt trei care vorbesc alta pasareasca si ca azi-maine o sa umblu dupa ei cu lingurita: "Pricepi, ma pricepi ce-ti spun?"

Color block: berde si lila

Aia care ies imbracata ca direct din odaia de scarmanat ganste ma simt onorata ca sunt, in ochii baiatului meu, totally trendy:

Nu mai stiu cand pe la doi ani a inceput sa ceara "alalta susuca". De vreo doua saptamani, in afara de asta, da un calificativ celei la care renunta: verde. Aseara il intreb surazand: asta e verde? Da, breau cealalta. Lila."

M-a lasat muta. Stiam ca il intereseaza culorile, dar sa le combine asa nonsalant nu ma asteptam.

In drum spre casa, pe la sapte: mama, mi-e tare gana.

Ti-e foame, acum ajungem acasa si mananci.

Burzuluindu-se: mama, es que nu pot se me tin de foame.

Acelasi scenariu si plansete: mama, me dor tare piciorii, nu mai pot sa merg.

Acuma ajungem. (ultima suta de metri e crunta)

Es que nu pot se me tin de durere.

Esti foarte obosita, mergem incet si imediat ajungem.

Nu sunt obosita, nu mai pot sa merg!

Abia acum, scriind, imi dau seama de ce asociaza formularea de foame si oboseala cu exprimarea altei nevoi fiziologice impetuoase: pipi. In catalana e "aguantar el pipí", a nu se scapa, a rabda, a se abtine.

E un calc lingvistic care ma darama instantaneu, caci il asociez cu "me scap de foame/ de durere de piciori", foamea si oboseala m(i)-au scapat de sub (auto)control.

Practic, asa si e.

Ora X pare un scurt metraj de groaza.

Daca cineva mi-ar fi zis ca voi ajunge sa co-protagonizez scene de genul asta i-as fi ras in nas.

La ora lui nani (cand ce se spune e de-adevaratelea, fara intonatii de la alti copii): -Mama, cand o sa am un bebe o sa-l chem cu un nume foarte frumos.

... Bai, m-am emotionat.

-Da, o sa-i pui numele care-ti place tie.

-Si cognom?

- Numele de familie nu il poti sti acuma.

E intrigata ca eu am numai unul, pe cand toti ceilalti au doua. Cunoaste de anul trecut toate numele celor patruzeci si noua de colegi, la unii si numele fratilor. Mi-a zis educatoarea ca asta fac copiii timizi, intai analizeaza tot ce e in jur. Si-a petrecut primele luni cunoscandu-i pe ceilalti, nu zicea nici pas. Azi e printre cei mai nazbatiosi.

Varianta la "cum il cheama pe..."? e mereu "cum isi zice X"? sau "mama, tu stii cum se zice senyora aia". Asta e calc direct de la catalanul "... es diu" = "pe X il cheama"

Carnaval carnavaaal

Cum se zicea marieta in romaneste?
Buzuruba.

Mama, hai citeste-mi Pisicile Stricate.

***

Mama: Paianjenii toquen llaüts.

Ha??!

Paianjenii toquen llaüts.

Era inainte de Craciun, saptamani mai tarziu am inteles, la concertul de la scoala: Els àngels toquen llaüts.

Ingerii canta la harpa. (un tip de mandolino-harpa, nu stiam cuvantul, si "paianjenii" cum le zicea ea - fonetic in cat. alzangelz - ma derutau complet.)

Blu-Tack 2

Catre tata-su: Mama nu stie de unde sa-mi cumpere blu-tack. Aiurea, e santaj catre el, eu nu i-am zis ca nu stiu, doar nu i-am promis vreo data.

Tu stii, langa scoala este un magazin unde a cumparat Teresa pentru noi, acolo mergi tu cu mine intr-o zi sa cumparam.

La libraria aia din fata?

Nu, la enganxaderia. (in adaptare: lipicitoria)

Apâ

In trei zile a trecut de la apa/agua la racnitul apâ. Degeaba mai incerc sa-l corectez, apâ apâ ramane.

A inceput sa zica si numele colegilor sora-sii, Eriiiiiic (strigat exact ca bunica copilului), Marta (cum poate), Paula (asta sunt eu) si Toni. Ana e Ana.

Si titi a devenit tita, impertinent. Tita!

Primele cuvinte

Scriu pentru mine, imi cer scuze ca sunt atat de fara sare.

In afara de mama a-na papa pipi de mai demult.
Acum vreo doua luni era totul laka-laka. Ne intelegeam perfect, el zicea la tot laka-laka si noi dupa el laka-laka, ne mai si zambea autoironic.
A inceput acum cateva saptamani cu acarrrrrr, strident. Pana la urma ne-am dat seama ca avea mai mereu de-a face cu cererea de a deschide: o usa, o cutie, tot ce se poate deschide.
Intr-o dimineata ma pregatesc sa iesim, ii spun ca plecam si ca de obicei se urca singurel in carucior si ma asteapta mandru sa culeg: cutia cu grisine, dodotul, apa, schimburile de haine, gunoiul, ochelarii, portofelul, cheiile, papucii lui si ai mei (da, inca iesim desculti din casa asa cum inca ne pieptanam in lift si ne machiem pe strada si ne incaltam doar cand e pericol iminent de coborat din carucior, deocamdata n-am ajuns sa batem trotuarele desculti à la Kate Moss). Repeta rugator, apoi disperat acau acau acau, eu continui maratonul miilor de detalii pe care trebuie sa le iau ca sa putem iesi odata din casa. Imi zic, bleah, acau, auzi-l si pe asta, o schimbat acarrr pe acau fara pic de mila. Ajung in fata lui, incarcata ca un brad de Craciun, se arunca pe mine aratand cu degetul, cu lacrimile curgand deja: a cau!
Mi-a cazut cerul pe mine: imi cerea la clau, cheia, sa se poata juca linistit la broasca usii, pana termin eu tevatura.
Iart-o pe mama, ca e dusa!
Dupa episodul asta foarte intim a invatat sa se exprime mai bine. Mai bine pentru cele optsprezece luni ale lui inseamna mai usor de inteles pentru tontii astia care il inconjuram. Solutia pe care a gasit-o: sa zica tot (alea trei vorbe pe care le stie) de doua ori, in doua limbi.

Si ma lasa gura casca:

acoló - allí/aquí

a cau/cheia. Zice bine si razand cu toata strungareata, ca a vazut ce-a patit.

agua agua/apa. La perechea asta mi-am dat seama ca setea l-a impins sa se faca inteles, sa se exprime bilingv.

Mai zice:

na-na-na - banana

ansias (gràcies)

papi/mami. Nu stiu de unde le-a scos, ca fata nu-mi zice mami, el din mami nu ma scoate in ultimele zile.

titi. abia astept sa zica romaneste, titi suna cumva diminutiv...

mniam mniam. Toata ziua face mniam mniam. Ba ii e foame, mananca, se uita le tv cum fac altii mancare, ba se joaca la bucatarioara lor, sau scoate oalele din dulapuri.

In afara de vorbit canta. Toata ziua, singur, isi canta cand se plimba, isi canta nani, fredoneaza aleatoriu, aproape in soapta.

Si mai raspunde zii de cate ori pricepe ca e o intrebare, la tot zice zii, cu limba intre dinti.

Ce-mi lumineaza ziua

Mama, eu cand eram mica mâine nu vorbeam?
Nu, mai demult nu vorbeai, bebelusii nu vorbesc.
(panicata) Si unde mergeam ?!
Peste tot, chiar daca nu vorbeai mergeai peste tot. (ramâne pe ganduri o vreme) Cu tine? Cu mine.

Tu de ce vorbesti romaneste, mama?
Fiindca eu m-am nascut intr-un loc unde am invatat sa vorbesc romaneste.
Si eu ce faceam, stateam cu papa?!
...

Din cuvintele preferate ale fiica-mii:

chiropractica
biblioteca
psicomotricitat (taica-miu a ramas mut cand a auzit-o la telefon. se cheama asa cand face "sport" la gradinita)
Bilógrafo - zice ea la bolígrafo
Cotzotzeii (asta din epoca de inainte de 3 ani)

"hola senyor tonto."
Inca imi vine sa plang si sa rad cand ma gandesc: urca cu taica-su duminica de afara, si l-a salutat spontan pe un vecin. Ea care nu are nici un interes pentru adulti, si-a gasit sa-l salute pe vecinul asta de care mi-e tare drag, si-a pierdut catzelul in vara si de atunci s-a scufundat intr-o tristete mai mult decat evidenta, daca pana si a mea de trei ani l-a vazut tonto.

mama, mie imi plac muuultmultmult futuletii.