Al treilea motiv

Abia azi, cand am inteles ca mi-a iesit un text peltic despre minunile pe care stiu sa le fac, care n-are nimic de-a face cu a ce vroiam sa sune, mi-am dat seama de adevaratul motiv pentru care am scris asta.

Am vazut la TV un reportaj despre cei ce traiesc pe strada. Si vorbea un baiat de varsta mea, venezolan, nu mai retin daca fizician sau informatician. Despre cum e sa vrei sa dormi si sa nu poti, cum e sa fii invizibil intr-o lume pentru care nu existi. Vorbea calm si educat, fara nici o urma de ranchiuna.

Ce ti-ai dori cel mai mult pe lumea asta?

A izbucnit direct in plans: "sa ma imbratisez cu mama".

Asta e.

Ca undeva lucrurile aparent fara importanta ar putea alina-levita-face suportabile situatii atat de nesustinut ca viata sfasiata.

Mama

Mama e farul de lumina, linistea, armonia si limpedele locului pe care il calca. Aerul se schimba pe unde trece ea, casa se lumineaza altfel, farfuriile ce trec prin mainile ei au alt fel de alunecus printre degete. In viata mea n-am cunoscut asternuturi mai curate, mai relaxante si mai domnesti decat ale ei. Cand schimba ea patul, pana si insensibili ca noi patru dormim altfel.

Mama are pentru mine 40 de ani eterni, nu vad trecand timpul peste ea, poate fiindca nici nu ne oprim sa ne uitam una la alta in viata de zi cu zi.

Ce admir la ea e discretia, austeritatea la pret exorbitant care se cheama eleganta pe aici, sobrietatea D.O. Bucovina.

Mi-e ciuda ca n-am mostenit mai mult de la ea. E un lux s-o am in gene si asa infim.

O iubesc inzecit de cand sunt mama.

Generalul

"Mama mea era o femeie rea. Tu stii ce-i aia? Rea."

Asa incepea si practic se incheia cea mai laconica si poate cea mai veridica poveste spusa de ea.

Cand povestea, adevarate sau nu fiind istorisirile ei, nu rareori tremurai. Odata cu variantele posterioare tremurai pentru ce stiai dinainte si pentru ce putea veni in versiunea actuala, caci patima naratoarei, suspense-ul si viata galgaind din complicatele momente de viata redate cu bidineaua cea mai stufoasa luau pe dinainte ca un puhoi toate emotiile asistentei.

...

Maicuta

Fara cuvinte