Se afișează postările cu eticheta Catalunya. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Catalunya. Afișați toate postările

miercuri, 31 octombrie 2012

Peisaj interior



Din iunie vreau sa pun poza asta. Nu ca ar fi o poza decenta, vroiam doar sa spun ca e peisajul care ma linisteste, e ca si cum mi-as vedea teasta rasturnata, cu scurtcircuitele conexiunile - putine - la vedere.

Un fel de partea plina din imaginea asta:



Numesc asa intrarea dupa o emisiune de reportaje care se chema "Teren personal" si in care cate cineva arata un pic din Catalunya profunda, cu satele, oamenii si ocupatiile lor.

Mi-a placut ca toate vizitele reale pe care le facem in catune.

Din toata viata, cel mai mult imi place sa mergem in sate pierdute. Mi se trage de-acasa.




Si varianta diurna:




Am miscat un pic cadrul, sacrificand - daca mai era nevoie - unul din ultimii pini din peisaj. Intre copaci se vede, daca faci un efort, o fasie din Mediterana. Desi pare fara noima, te asigur ca mare parte din linistea pe care mi-o da locul vine de la mare: spre five o'clock vine ce se cheama aici la marinada, o briza care-ti matura creierii incalciti, iertandu-ti buimaceala citadina si netezind toate grijile tampite. Acuma, cand inca ne recuperam din doliul dupa pinii cazuti in ianuarie 2009, asteptam marinada sa ne salveze in fiecare dupa-masa varateca de argila uscata. Copiii nu stiu de ea, dar trag inconstient spre spatele casei in jurul careia ne rotim toti in functie de soare si vant.