marți, 27 martie 2012
Els calçots
Literal, calçots inseamna incaltati, caci ceapa e "incaltata"/ ingropata cu pamant pe masura ce creste, ca sa se lungeasca sub forma de tija in loc de bulb.
Anul trecut au dat la ziar despre calçots si-mi aduceam aminte ca aparea o schema farmaceutica a sosului.
Soacra-mea l-a facut mereu in casa, e usor si frumos, cu migdale, rosii si usturoi.
Ingredientele principale se coc la cuptor.
Aici m-ai prins, se schimbase ora sambata noaptea si ma ierti ca m-am culcat in loc sa bag la cuptor alimente pentru ziua urmatoare.
Aici m-ai prins, se schimbase ora sambata noaptea si ma ierti ca m-am culcat in loc sa bag la cuptor alimente pentru ziua urmatoare.
Am cautat articolul acela caci imi placuse explicatia, cum se face ceapa pe foc, cum se inveleste in ziar ca sa asude, cum se da jos partea arsa, asta e poate cel mai original, pe langa luarea de pozitie.
Cica se consuma 50.000.000: http://www.lavanguardia.com/ocio/20111124/54238529342/los-calcots-moveran-16-millones-alt-camp.html.
In dreapta articolului se vad niste mancaciosi de calçots la festivalul cu acelasi nume.
Mainile negre e semnul distinctiv, sa vad reuniuni tematice de genul asta ma socheaza la fel ca balega de Sant Medir in mijlocul orasului.
A innebunit si restul Spaniei, vor toti acuma.
Aici e o reteta cat de cat calmata: http://www.youtube.com/watch?v=4CRVpgeweNo.
Filmele domestice pe subiectul asta sunt destul de australopitece, mai bine ramai cu tonul domnului astuia cu reteta lui.
Si la mine-n cartier se face calçotada, una sigur pe strada aia unde fac hram lunar si alta in Plaça de la Virreina, sper ca in alta duminica decat in ultima din luna, cand se danseaza swing.
Da, au facut saptamana trecuta: http://blocs.gracianet.cat/carrerargentona/tag/18-de-marc-2012-al-carrer-argentona-la-calcotada-si-voleu-vindre-encarregueu-tickets-a-a-v-c-argentonagmail-com/.
E aceeasi strada pe care stau maicutele alea care ies o data pe an din lacas: pe 24 decembrie, sa cante colinde.
Noi suntem ca ele, avem o viata linistita si plictisitoare, doar ca ne ia cu valul cultura populara.
Macar nu-i nevoie sa plec cu avionul pentru senzatii turistice.
Oricum, e un acasa destul de lent de integrat.
Intre 7 si 15 august se decoreaza strazile din cartierul nostru, ti-am zis?
Uneori nu-mi vine sa cred ca e pe bune.
luni, 26 martie 2012
Medieval
Cand vine primavara aici ne jucam (nu neaparat cu copiii) cu ceva diferit, socant din aceeasi categorie cu piciorul de porc atarnat in bucatarie: se cheama calçots, zi-i ceapa noua facuta la foc.
La restaurant ti-i aduc in farfurie la fel de negri si primitiv, si-ti mai fac cadou si-o babetica serioasa.
Cand incepe epoca de mancat calçots unele restaurante se bazeaza pe meniul asta, intre februarie si aprilie.
Se termina cam cand incepi sa mergi la plaja.
Se termina cam cand incepi sa mergi la plaja.
E relaxant, caraghios si delicios.
Ne mazgalim si noi in familie.
Am pierdut partea cu facutul pe foc, adormeam baiatul.
sâmbătă, 24 martie 2012
Viata in doi
Daca ma cauti sambata noaptea de la 12 la 2 a.m., sa stii ca sunt aici .
La sesiunea golfa.
Parasuta, pramatia, nocturna.
Cand te mariti / insori nu te indeamna nimeni amabil si insistent sa recuperezi viata de fata mare/ becher, sa profiti de minunile vietii ca pe vremea cand n-aveai pereche.
In schimb, odata ce devii parinte, un card de binevoitori - de la soacra, medic, brutar, parinte veteran etc. - te privesc compatimitor si te indeamna sa iesi, sa-ti recuperezi viata de cuplu.
Din diverse motive, noi nu ne-am mai prefacut ca n-am avea copii. N-am fost nicaieri un weekend singuri, n-am lasat copilul o noapte intreaga cu nimeni, darmite o saptamana. Am inceput sa iesim in doi tarziu, cand eram deja gravida cu baiatul.
Asta micu, cum e mai obosit decat fata la varsta lui caci sora-sa il tine activ, a inceput sa doarma mai devreme noaptea legat, un pic inainte de doi ani. Imi aduc aminte perfect caci anul trecut pe 7 ianuarie am iesit impreuna prima data, dupa seara Regilor Magi (Boboteaza).
De-atunci iesim, mereu noaptea, mi se pare formula perfecta, e nisa noastra de viata adulta, fara sa-i facem partasi la absenta. Uneori s-a mai trezit baiatul, si l-am gasit in cur, infuriat si certat cu bunica-sa. Fata o mai cauta pe la san pe doamna bunica cand era mica, asta nici nu vrea sa se uite la ea cand il ia cu dorul nocturn.
Iara nu vroiam sa sune asa toata tarasenia.
De cateva sambete mergem la cinema. Ce halou de altceva, ce-mi place ca nu e mai nimeni in sala, trei perechi pierdute, doi insomniaci netratabili, un ciudat si jumatate. Nu ma intreba ce vad, la ultimul film am adormit. Imi place ca e tarziu, ca toti dorm, ca ai nostri habar n-au cum dansam pe mese.
Mi se pare ca facem ceva ilegal, ca ii inselam pe toti din jur: la 23.30 stam la o cafea in Plaça Virreina, sa treaca vremea pana incepe filmul. Si n-am cuvinte sa-ti spun ce lume frumoasa vedem: adolescenti nepasatori cu berea-n buzunare, fete incondeiate atent care maine dimineata n-o sa-si mai aduca aminte pe unde au dormit, perechi mature fara responsabilitati minore, pradatori si false victime, parfum, abur si rasete in cheie.
Noi, intrusi, fara aerul diurn, parc-am fi la carnaval. De obicei gasesc prin geanta o batista cu muci, un elastic de prins coditele sau o masinuta, erori de deghizare. Iara n-am avut vreme sa-mi schimb papucii plani de gospodina pe macar 5 cm de "pauza in peisaj cu alintaturi".
Ma uit la el si ma intreb daca nu m-am inselat, poate ar fi fost mai bine sa luam un avion din cand in cand, sau macar intr-un sat la 30 de km sa ne ducem 4 zile mari si late.
Si-mi aduc aminte ca la inceput cand ieseam nimeream invariabil in locuri cu copii, si ne frangeau regretele cu de ce nu i-am luat cu noi.
Ma uit la el si ma intreb daca nu m-am inselat, poate ar fi fost mai bine sa luam un avion din cand in cand, sau macar intr-un sat la 30 de km sa ne ducem 4 zile mari si late.
Si-mi aduc aminte ca la inceput cand ieseam nimeream invariabil in locuri cu copii, si ne frangeau regretele cu de ce nu i-am luat cu noi.
Asa, n-avem remuscari. E perfect pentru toti.
miercuri, 21 martie 2012
Culorile zilei
De la paraciosul sef: "Stii ce-mi zice fiica-ta alaltaieri?
Papa, de ce nu-i schimbam numele lui E?
Cum mai sa i-l schimbam, deja il cunoaste toata lumea cu numele asta.
Atunci pe-al meu.
Nu-ti place.
Ba da. Macar numele de familie.
Care nu-ti convine?
S.
Eu unu' am rasuflat usurat. Pe-al meu il pastreaza."
Asta e.
*
La telefon cu tata-su, plecat de doua zile: "Si unde esti acuma, in avion?"
Atunci ne pica si noua fisa ca pentru ea un adult ramane suspendat in avion cat timp e absent de-acasa.
Ii explica.
Si unde dormi paturile sunt suprapuse sau e pat normal?
Si unde dormi paturile sunt suprapuse sau e pat normal?
Si nu ti-e dor sa-mi faci micul dejun?
*
E serioasa. Asa e ea.
Cu frate-su rade, rade in continuu. Cand nu-l impinge sau ghionteste, bineinteles.
De cand a fost la gradinita la el intr-o zi normala (cu toti copiii inauntru, nu doar in vizita in clasa goala), moare de ras cand il intreaba despre colegii lui.
Blum in fiecare seara in loc de Blai, si chicoteste incantata.
O surprind pentru prima data in viata ei ironica, cu sanatatea aia a taranului care ii cauta porecla potrivita celuilalt.
Ii zice lui direct: Si ce face X, cu gura aia a lui?
Am ramas muta, e un copil in clasa la baiat cu gura Nastassjiei Kinski din Tess in scena aia in care manca o capsuna. Credeam ca seamana cu maica-sa pana cand l-am vazut pe tata-su.
Acuma o intreb diminetile cum e baietelul acela si il imita pisicher.
Serioasa mea.
vineri, 16 martie 2012
"Sa nu cumva sa-l bati"
Vaai ce m-am induiosat: aici
Si mama ne lasa texte pline de iubire si simt practic, mie si lui taicuta, pe coltul vreunui ziar, pe o foaie scrisa in graba la patru dimineata, in chiloti si sutien, inainte sa iasa val-vartej din casa, lasand in urma ei totul luna, bucataria mirosind a rabdare si bunatate.
Imi scria sa iau spuma de pe laptele cu cacao inainte sa le dau fratilor mei, imi lasa hainutele lor pregatite cu instructiunile aferente. Lui tata ii detalia retete si pasi domestici pe care doar ea ii facea corect.
joi, 15 martie 2012
Starvul interior
Sau cum ne gandim la Baudelaire de doua nopti, daca tot nu lipim geana pe geana.
In program: Parazitii reloaded.
Un lucru am avut clar in cap azi: in noaptea asta trebuie sa dorm.
Am fost la medic: siropelu'.
Pediatra spune ca n-a mai auzit de la nimeni sa urle copilul pe motiv de asa ceva.
Ca poate gadili, deranja, dar sigur nu doare.
Ce stiu eu, mi-a iesit baiatul cu curul sensibil.
Acuma sunt sigura ca si fata a avut in nestire, dar na, cum nu zicea nimic, toti fericiti. Si fara cearcane.
Noaptea de alaltaieri am crezut ca-l doare burta, in zori a adormit.
Noaptea trecuta, in incalceala mintii, am avut o steclire: e la fel ca data trecuta!
Si am pus o veioza aprinsa la pardon fundul lui.
Pacat ca era deja patru jumate cand mi-a venit inspiratia.
Si ma scuzi de intrarea asta fara noima, dar e induiosator cu bolile si neajunsurile copilariei: atat de crude si sfasietoare in lumea lor miniaturala.
O durere de bultica e dezastru familial, de la un guturai se opresc toate ceasurile din casa, cand are 39.2º C pana si de la nine one one - aici e 112 - iti raspunde serios un domn in halat scrobit explicandu-ti cu ce oblojeli sa-l grijulesti.
Indirect, ce binecuvantare sa ai muci, oxiuri, diaree, conjunctivita, in loc de Alzheimer, sclezoza in placi, descuamare pe 97% din corp, reumatism, pre (post!) -mergator pentru varsta a treia (zi-i ante-sicriu).
Mi-e somn de alunec din mine, dar sunt fericita ca avem boli mici.
Deocamdata.
Direct proportional, ne intalnim cu toate.
Si-apoi privirea asupra bolii.
Drama durerilor "mici", scancetul, nevoia de mama, linistea doar in brate.
La capatul celalalt al vietii, resemnarea, ipohondria, tentatia autotratarii, fervoarea detaliilor despre durerile toate, cainarea intr-o doara: ce rost mai are sa ma plang. Singuratatea.
Intelepciunea versus prezentul apocaliptic pe care il traieste un copil cand e bólnav.
'Acu mic-'acu mic, zicea bunicul.
Valiu-valiu, o auzeam pe bunica.
Deocamdata.
Direct proportional, ne intalnim cu toate.
Si-apoi privirea asupra bolii.
Drama durerilor "mici", scancetul, nevoia de mama, linistea doar in brate.
La capatul celalalt al vietii, resemnarea, ipohondria, tentatia autotratarii, fervoarea detaliilor despre durerile toate, cainarea intr-o doara: ce rost mai are sa ma plang. Singuratatea.
Intelepciunea versus prezentul apocaliptic pe care il traieste un copil cand e bólnav.
'Acu mic-'acu mic, zicea bunicul.
Valiu-valiu, o auzeam pe bunica.
Solidara
Tatal ei, cumva compatimitoro-amuzat catre mine: Stii ce mi-a zis ieri fiica-ta? "Papa, tu lucrezi foarte mult, mult mai mult decat mama, lucrezi toata ziua, lucrezi mereu. Ea nu lucreaza niciodata".
Fiuuuuu, ma preling de langa el respirand adanc in gand: "ma joc ma joc ma joc, ma joc cat ii ziulica de lunga, ma joc in bucatarie, ma joc prin casa, ma joc cu rufele, cu jucariile, cu toata harmalaia."
miercuri, 14 martie 2012
Intim
Cat timp am avut blogul inchis am auzit cateva rasuflari de usurare in jur: "Era si vremea!", "Chiar ma intrebam cand iti intra mintile in cap", "Treaba ta, dar nu ti se parea prea intim asa, cu acces liber?"
Ma refer in continuare la strict textele mele despre subiectele preferate.
Exclud cotidianul, domesticul, textele meteorit.
Exclud cotidianul, domesticul, textele meteorit.
M-am gandit in rastimpul asta de ce. Si mi-am adus aminte de o fata, ii scrisesem nici nu mai stiam cand ceva intr-un loc batucit, zgomotos si plin de lume pestrita.
I-am raspuns ca de obicei, crezand in ce spun (Achtung! : ceea ce nu exlude ca ma pot insela sau ca ca poate suna stupid sau ridicol) si luandu-mi din timpul meu.
I-am raspuns ca de obicei, crezand in ce spun (Achtung! : ceea ce nu exlude ca ma pot insela sau ca ca poate suna stupid sau ridicol) si luandu-mi din timpul meu.
Cred (cred) ca de aceea scriu asa: imi place sa-mi inchipui ca daca pentru cineva, doar pentru un singur cineva, e util, punator pe ganduri, datator de speranta, iscator de intrebari, curios, mi-e de-ajuns.
Ma pierde gandul ca ma pot intelege in doi, nu pot rezista tentatiei.
Si ma atrage teribil ironia ca pare ca debitez deschis, public, fara secrete, cand de fapt e valabil doar pentru unul-singur-doar-cineva-tu-unic caruia iti place sa vii aici.
Mi se pare catifelat, amoros, atragator, secret, uimitor.
Ce ziceam: fata aceea. Asa m-am bucurat ca si-a prins din zbor raspunsul, caci il stia deja.
Si un an mai tarziu, din senin, aceeasi fata mi-a cadorisit un feedback minunat.
Reiau firul de la capatul final: aici, cu inceputul inclus in comentariul meu.
Reiau firul de la capatul final: aici, cu inceputul inclus in comentariul meu.
*
Asta doar ca sa spun ca imi place intimitatea, desi pare contradictoriu.
Mai mult: imi place intimitatea in spatiile aparent populate.
Ca cineva care cauta dupa "gandac care pute" (da, a inceput iar sezonul...) aterizeaza aici din intamplare mi se pare un neajuns colateral, atat timp cat altcineva, fie el si unul singur, se intoarce din rastimp in rastimp.
Fetele ganditoare
Moasa mea preferata il numeste travaliu de intelectuala. Aia care se gandeste, despica firul in patru sute saptezeci si patru, se indoieste, plange, o suna la patru noaptea sa vina, n-are nimic, incepe in sfarsit travaliul o saptamana mai tarziu, stagneaza optsprezece ore, are o nastere care dureaza, intre urcusuri si coborasuri, vreo cinci zile cu tot cu noptile lor...
Nu vorbesc despre cele aflate la primul copil, nici despre situatiile speciale, vreau sa spun aici despre fetele care inconjoara subiectul pe toate rotunjimile, care nu pot scapa de ganduri, au citit (prea) mult si sunt sclavele propriului creier.
Am o idee, cum zice fiica-mea: cea mai utila atitudine in circumstantele astea e refuzul de a gandi.
Cum sa refuzi sa te gandesti in pretravaliu? Facand. Ce? Orice.
Esti o disperata a curateniei? Fa curat.
Te vrei frumoasa pentru marea intalnire?
Ofera-ti un ritual cosmetico-domestic sa uiti de toate intrebarile la care ai raspunsuri pregatite de la a la d.
Ignora semnele inceputului daca te ambaleaza prea tare.
Nu le baga in seama: curata zarzavat, mergi la cumparaturi, vorbeste la telefon despre alte lucruri, danseaza, canta cu castile la maxim, dormi, nu te agita de la primul au, fa-te ca ploua, fa orice te mentine ocupata.
Nu le baga in seama: curata zarzavat, mergi la cumparaturi, vorbeste la telefon despre alte lucruri, danseaza, canta cu castile la maxim, dormi, nu te agita de la primul au, fa-te ca ploua, fa orice te mentine ocupata.
Incropeste torturi fastuoase, combina vreo opt kg de zacusca, coafeaza-ti copacii din gradina, schimba pamantul la toate plantele din balcon, uita-te la filmul care ti-a placut cel mai mult de vreo doua ori, intalneste-te cu trei prietene care turuie in continuu, sun-o pe sora-ta si roag-o sa te ajute sa alegi o duzina de body-uri..
Important: nu-i bazai pe cei dragi cu adevarat, a caror identitate ar fi minunat sa coincida cu a celor care te vor insoti in travaliu.
Lasa-i sa-si traiasca viata pana cand o sa ai cu adevarat nevoie de ei, o sa-ti fii recunoscatoare cand ii vei dori mai lucizi si mai odihniti decat tine.
Fii zgarcita cu fortele tale, vei avea nevoie de ele.
Pastreaza-le pentru mai tarziu, o sa-ti multumesti pentru asta.
Dormi cat de mult, poti ajunge in situatia de a tanji dupa o clipire de gene.
Pregateste-te pentru un efort considerabil: poate fi de forta sau de rezistenta.
Nu-l subestima pe ultimul, e cel mai extenuant.
Cand ma gandeam sa scriu asta nu suna deloc asa, acum nu mai am ce-i face.
Si nu stiu unde sa leg alte detalii, voi continua.
marți, 13 martie 2012
Tradarea
Pe romaneste ar suna: "Mananci, calule, ovaz?"
Si in spaniola e si mai frumos: "La cabra tira pa'l monte"
Sa nu crezi ca i-a sarit
Intai a alergat in jurul ei, altadata s-a apropiat, apoi a cerut sa fie ridicata la acelasi nivel, pana intr-o zi cand n-a mai rezistat tentatiei.
Cred ca am si cu baiatul o poza in preajma aceleasi fapturi cativa ani mai tarziu.
El n-a fost asa de indraznet, doar curios si interesat.
Zic faptura dupa credinta - si speranta - copilului meu. Chiar, oare astepta sa iasa si lapte dinauntru?
El n-a fost asa de indraznet, doar curios si interesat.
Zic faptura dupa credinta - si speranta - copilului meu. Chiar, oare astepta sa iasa si lapte dinauntru?
Oricum fata n-a avut retineri la capitolul asta, o poti intreba pe mama pe care am surprins-o nu o data grena de rusine - si emotie?! - din cauza ca o cauta nepoata-sa prin bluza in absenta mea.
Baiatului, odata cand jeluia de dorul meu in masina, bunica-sa cealalta i-a propus-o pe-a ei, ar fi fost mai practic, erau mai aproape.
Raspunsul a fost un "Nuuuhuuuu" atat de indignat de ne-a lamurit definitiv pe toti in legatura cu preferintele lui.
sâmbătă, 10 martie 2012
Sfintisorii
Nu, nu e un text despre ce copilasi cuminciori am.
Am facut sfintisori, vorba vine "am" facut, ca eu nu mai incap in bucatarie printre ceilalti.
Au facut pe jos o pasta creatza din faina praf, faina cu apa si alte modelaje unicat.
Daca am timp caut si pozele de anii trecuti cand faceau fetele, baiatul cred ca abia anul asta a avut statut de asistent de cuptor. Hmhm.
Pentru eveniment i-am pus fetei sortuletul.
Celalalt bocea ca vroia nu stiu ce cu un catel, am cautat celelalte sorturi de prin casa si niciunul nu avea catel. Pana la urma mi-a picat fisa: in ziua cand i-am adus sortuletul fetei ii luasem si costumul de carnaval baiatului: o capa de dalmatian.
Pe aia o vroia ca sa bucatareasca, pentru el venea asociata cu sortuletul.
Trebuia sa fac o poza cu ce-a ramas pe jos dupa distractie. Cine m-a pus sa fac sfintisori cu ei acasa.
Acuma imi dau seama de socantul situatiei: imi iertati piciorul de porc din prim plan in stil Angelina... e cultural, face parte din familie. E ca animalul de companie din alte case.
Apare pe la Craciun si dispare undeva tarziu, complet descarnat si in bucatele, in vreo oala cu linte sau similar.
Invatacelul. Cu pedigree, da?
Furand meserie:
Stil liber:
Participarea mea in toata afacerea asta:
Aparenta:
Fondul e toata harmalaia pe care am facut-o.
marți, 6 martie 2012
Sant Medir
Actualizare: azi mi-am dat seama ca cel putin eu am talpa semidezlipita la incaltarile cu care am fost sambata la aruncarile de bombonele. Nu ma mir, mergeam toti ca pe Luna de atata clei. Mi-e groaza sa ma uit la papucii copiilor. Nu vreau sa aflu. Ignoranta e fericita.
*
Si daca nu s-a inteles prea bine cu cantitatile, aici e stirea despre cele 100 de tone de bombonele...
http://www.spainbarcelonahotels.com/index.php/2012/03/02/sant-medir-2012
*
Si daca nu s-a inteles prea bine cu cantitatile, aici e stirea despre cele 100 de tone de bombonele...
http://www.spainbarcelonahotels.com/index.php/2012/03/02/sant-medir-2012
Acuarela
Cum sa zic, vazusem acum mai bine de o luna produsul asta intr-o revista lucioasa, cu zoom minunat.
Era frig tare, inca nu stiam ca in Zara & co totul respira culorile menta si coral.
Peste doua saptamani toate de-o seama, indiferent de credinte, preocupari, marja de vise, vor defila in verde crud, verde sticla si verde menta pe Planeta Verde. hmhmhm, din ce in ce mai verde pal.
Mi s-a parut frumos in clipa aia, trebuia sa scriu atunci ca sigur imi iesea mai bine.
Azi mai pot numai sa spun ca pe noi fetele ne puteti amagi cu o boare de primavara, cu delicatul din tonurile pastel, cu lejeritatea, l'apaisanteur, bucuria, aleatoriul, translucidul din capsula asta, pentru care creatorul merita o imbratisare.
Doar si pentru ca m-a facut sa surad cand am vazut-o.
Parasuta
Fara sa faci nimic, viata se leaga singura si te trezesti trait de ea.
Ma bate rusinea in obraji cand vorbind cu o fata imi dau seama ca nu mergem de-un veac la cinema.
Si noi sambata iesim, cam de vreun an. Cum, n-ati mai vazut un film de ani de zile?
Nu. Si singura incerc sa inteleg: de multa vreme nu putem vorbi intre noi, fata moare de gelozie si ne intrerupe orice schimb de fraze.
Am ajuns sa ne zicem chestii importante pe nerasuflate, intre doua cerinte de-ale ei.
E evident ca e geloasa pe mine si trage de tata-su.
Inconstient, am evitat sa mergem la cinema caci am fi din nou amutiti de circumstante.
Destul ne tine acasa fata in filmul ei, fara scapare.
Nu crezi ca sfarsitul de saptamana trecut face o gripa intestinala din aia urata, de nu s-a miscat din pat sambata si duminica.
Nu i-am auzit glasciorul.
Sambata seara ne-am trezit cumparand bilete la cinema.
Am fost la sesiunea golfa.
In traducere parasuta, pasarea de noapte.
De la 12.20 pana la 2 noaptea. Incantator.
luni, 5 martie 2012
Glicemia
Sant Medir:
De cand mi-am facut blog va ametesc in fiecare an cu sarbatoarea asta, e mereu pe 3 martie si anul asta a cazut sambata.
Pe deasupra gradinita baiatului se cheama asa, Sant Medir.
Se sarbatoreste doar in doua cartiere din oras, care inainte erau sate lipite de urbe: Gràcia si Sarrià.
Niste gasti (colles) de calareti bat strazile si impart de dimineata pana seara bombonele pietonilor.
La ora 8 seara defileaza pe ulita principala (Major de Gràcia) una dupa alta, anul asta erau 27.
Fiecare are istoria, drapelul, calaretii, armasarii, sacii cu bomboane si trasurile ei.
Copiii se bucura si se bulucesc sa adune caramele. Adultii nu mai zic.
Zaharul e caviarul saracului, si pe vreme de criza si mai si.
Am filmat o gramada dar am sarit calul cu timpul, sunt de nepublicat filmele, mi-as ucide blogul.
Pun pozele asa cum le-am facut, cu feciorul in brate strigand "chupa chups! piruleta! chupete!"
Am ajuns acasa la 10 jumate seara, cu talpile naclaite de-atata dulce, credeam ca ni se rup incaltarile.
Nu stiu, vad ca astora li se pare normal, pentru mine e socant sa vad tone de bomboane pe macadam.
La gradinita s-a facut hram de Sant Medir, veneau calaretii pe rand pana in curte sa aduca dulciuri.
Mi se pare exotic si naucitor. Si cel mai frumos lucru ramane pentru mine balega, miroase a sat, a afara din oras, s-o vad in mijlocul strazii mi se pare la fel de uimitor ca bucuria de a da si de a primi bombonele.
Seara deja. Intre 14 si 18 p.m. cai, calareti si adicti la zahar si bucurie se odihnesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
