Joc

Pentru mame cu maini de aur, din fetru si scai.

La noi echilibreaza momentele in care a' mare il capseaza pe cel mic.

L-am vazut intai la Elvira, cantand. E o minune, multumim de cadou.

De la altii

A. are un joc nou cu frate-sau: de nici o luna de cand a inceput gradinita, striga ascutit catre el toata dupa-amiaza: castigat! castigat! castigat! Cu fata la perete! Nu te misti de pe scaun!

***

Mama de trei copii, rusinos (rusinea mea) de tanara, complet depasita de situatie: "Viata noastra nu e a noastra!".

Mi-a zis ca o ajuta frate-su adolescent. Inainte o ajuta un cumnat cu copiii, tot foarte tanar. Intre sindromul lui Ulise si nebunia de alergat dupa prunci, cred ca a dat in depresie si i-a parasit. Am vorbit odata cu el, l-am intrebat de ce e trist. Mi-a spus ca e foarte greu si in acel moment s-a trezit al treilea, din carucior. Mi-a zis atunci: acum devine si mai greu. Ii era dor de tara lui.

Literal: "Mi-e dor de mama. Daca e mama, e soare, fara ea e totul in umbra". Uneori oamenii cei mai simpli, cu un vocabular minim (ca sa zica umbra mi-a aratat cerul innorat, ca nu stia) scot niste bombe de te trezesc din apatie.

***

El osito Lulú

O sa ramana un scurt metraj din topul personal. Un coleg de-al fetei vine urland catre bunica-sa, improscand din plans faramituri de chec incleiate de ciocolata, ininteligibil, intre gura plina si necaz, jumatate in catalana, jumatate in spaniola: "M'han destrossat el ositoooo!", cu ursuletul ciuntit in mana.

Ma fascineaza porcariile pe care pot da banii adultii, si eu sunt prima care am ajuns sa cumpar ciudatenii despre care nici nu stiam ca exista: iaurt lichid - de ce?! -, râme care trebuie bagate in congelator ca sa devina comestibile)...

***

Acum cateva saptamani, in statia de autobuz, un monsieur impunator ii vorbeste in franceza baiatului: "Daca n-ar fi pentru ca voi existati, viata n-ar avea sens. O sa traiesti regeste. Cand o sa fii tu mare o sa treaca autobuzele unul dupa altul. Pacat ca deranjati noaptea. Si biberoanele, si piureurile..."

Ah, si ce bine incepuseti...

***

La sedinta cu parintii ne-a spus educatoarea ca invata mult de la copii cand ii lasa sa se joace liber in ludoteca: fetitele cumpara ca bezmeticele din super, produse la gramada aruncate cu bratul in carucior, in timp ce vorbesc (hmhm, citeste racnesc) la telefon si mai si zgaltaie o papusa pe umar. Ne-a mai zis sa stam linistiti, ca generatiile masculine viitoare vin in forta: toti baieteii calca, se ocupa cu bucataritul si cu tinut bebelusii in brate.

A inceput sa-mi placa de educatoare, incepusem sa cred ca nu avea timp sa priveasca, intre atatea pedepseli.

Spatiu

Intre spectacularele camere individuale de aici, baile diminute din Amsterdam, unde in chiuveta incap doar varfurile degetelor iar in ansamblu pot face concurenta oricarui WC aerian al vreunei companii low-cost, si parizienele "petites chambres du sixième", cu fereastra spanzurata halucinant in tavan, ca un hublou de submarin, in acelasi edificiu cu Catherine Deneuve, doar ca "sans ascenseur", raman, definitiv, cu Straja.

In Bucovina adevarata casele sunt liliputane.

Insa:

in pomat,

in gang,

la fantana,

sura (ea insasi triplicand volumul casei),

pe gradina,

la camp,

la parleaz,

in ograda (unde veneau Joienele in vizita "la buhaiul" mamucai, episod interzis noua, orasenilor - injustitie! - in timp ce tot batalionul copiilor din vecini se uita de dupa gard,
"in sus" la biserica,
"in gios" la moara,
la apa,

in prund,

in Hof (?!),

la fan,

in Phaeton cu Slaninau,

la munte dupa urda,

la cules de afine,

la bulboana,

la desfacat papusoi,

"la mort" la priveghi,

in padure,

la ferari,

dupa carlani,

dupa "gânste",

la magazin (a carui aroma dementiala, de bumboane si farina amestecata cu turta dulce) am regasit-o aproape aceeasi intr-un sat andaluz,

in livada,

in grajd...

Dintre toate dependintele domestice, m-am suit (prin ricoseu de amintire, multumesc) in pod si am coborat (prin asociere) in beci:

Sprijin pentru cezariate

Inca citesti ce scriu alea, dupa atatia ani?

Mai sa fie. Imagineaza-te pe tine, in momentul cel mai plin al barbatiei tale, dupa noua luni in care ti-ai plimbat mandru - cu pas de rata - organul sexual opulent, iesit fantastic din corp ca un glob tantos si nerusinat, sa ajungi fara preaviz in fata unui bisturiu stralucitor care-ti tiue metalic: nu esti bun de nimic, nu esti in stare sa nasti, si iti sectioneaza testiculele (asta da, cat mai jos si mai discret, cu precizie de apreciat), rapid recuperate apoi ca prin vis, ca n-ai vreme de bolire si nimeni nu mai sta dupa curul tau.

Si ca bonus: nici alelalte doua nu servesc la nimic, laptele praf te paste, si ca decor am vazut cu totii mult mai faine.

In ce galaxie si cat timp ar accepta barbatii o asemenea campanie de dezacreditare a identitatii masculine (80% in tara mea, dar nu se pune, ca multe sunt la cerere, "ca sa nu ma chinui", sau "fiindca mi-era frica de durere"). Are si nume, se cheama violence against women (VAW), e o forma de.
De aceea le iubesc pe toate si pe fiecare din cele care au trecut prin valea asta, necautand-o, ratacite din greseala.
Dupa expresia de panica, cred ca a inteles.

***

Si pentru mine, ca sa nu-l pierd: mitologia cezarienei.

Cea mai frageda

Piata din cartier. Camionul cu usa din spate larg deschisa, cineva aduce ceva din intunericul dinauntru, ea plateste si plecam.

Bucataria, sub masa dintre aragaz si chiuveta. Stau ghemuita. Primesc in maini un bulgare pufos si caldut.

Molatec, cald, fin, galben lent ca un galbenus frecat cu mult zahar. Pulseaza in pumn, e dulce. Fericirea.

Vine ea, totul fara sonor, imi ia botul fara vlaga din manuta.

I-am stricat ziua maica-mii ieri.

Am sunat sa vorbeasca baiatul meu cu ea. A tacut la telefon, in timp ce de dincolo i se dadea conversatie. Inchid, daca nu zicea nimica... Si incepe sa planga, din adancuri, serios, de durere. Sun din nou: cred ca te-a recunoscut. Si bebelusul, cu voce de bibilica panicata, repeta minute in sir, fara oprire: mama. mama. mama. mama. mama. mama. mama.

Ca atunci cand mi-a dat un cap in dinti de mi-a zgaltait creierii, si la reactia mea de durere a inceput sa strige disperat mamamamammamamamma.

Ce m-am emotionat. Eu, dar el, dar mama, sigur am lasat-o cu inima zdrente pe toata noaptea.

Cand a regasit-o ultima data, in ianuarie, la fel a facut, avea mai putin de un an si ne asteptam sa o recunoasca, sa se bucure. A recunoscut-o, dar i s-a creponat sufletelul, i-a venit sa planga, in semn de repros: mi-a fost dor.

Cand fata zicea foarte putine cuvinte, a invatat din Bambi in spaniola sa-mi zica mamita, caci dublajul e facut in mexicana, cred. Vreo doua luni din mamita nu m-a scos.

Maicuta, mamica, mamita, sa nu patesti nimic. Sunt rumegus fara tine.

De ce mi-e dor

Sa fiu feminina si fragila.

Dar:

Sunt zmeita.

Zmeita mama.

Daca imi spune cineva sa mut cladirea in care traim un metru mai incolo, pot.

Daca ma roaga cineva de la Urbanism sa imping Mediterana mai inauntrul ei, sa fac loc pentru alte cladiri, pot si asta.

Fiecare zi e un maraton descreierat, in viata mea n-am facut atata efort fizic, nu ma dau pe zece mesteri fauri.

Am atata putere incat simt ca ceva nu e in regula. Ma tratez, cu doza adecvata, asa a zis medicul: "Ai auzit ce spune femeia asta? Are forta cat zece. Adapteaza ce ii dam."

Vara iubirilor

Fonetica

Am ajuns s-o aud si pe asta: fiica-mea dandu-mi ore de pronuntie.
Mama, tu nu stii. Se zice Teresa, si pronunta un impecabil E deschis, al doilea: (trEza).
Eu: treza.
Nu. Nu stii. Tu zici treza.
Mi-i ciuda de mor. Are dreptate.

Nani

Inainte de spartul targului (exodul pruncilor din dormitor):

Barbata-miu zice ca numai gura e de mine, ca cine face co-sleeping acasa la noi e el, pe simplul motiv ca eu nu dorm.

Acum catva vreme am facut un sondaj intre fete, care si pana cand au dormit cu parintii. Si a aparut un raspuns asa: Pana cand? Pai saptamana trecuta am tras o siesta caniculara cu mama, cu 36 de anisori rotunzi pe care ii am.

Oricum suntem din ce in ce mai respectuosi cu spatiul intim, ingramadirea oblige: pana si ultimul aterizat in pat are grija de vreo doua luni sa nu (se) mai trezeasca plangand, sa nu deranjeze: ma striga in soapta, dar insistent: mama. mama. mama. Pana la urma se ratoieste, dar ma surprinde vocea constiintei cu care striga susotind in toiul noptii, peste somnul celorlalti.

Sa intrebi, pediatru fiind, cu cine doarme copilul de patru ani, mi se pare totusi exagerat. Pe matale ce te doare? Care de altfel e intrebarea la care ar trebui sa se limiteze el.

Ca sa mai aflu ca cine ma ia la rost ca rau fac dormind cu copilul doarme de ani de zile cu o cotarla la picioare...

Varatice