Oglinda

In masina, dupa ce i-am mustruluit cum numai eu stiu:

"Ce mama urata!"

Copil, 3 ani.

Punerea in cuvinte

Discutia asta nu mai stiu daca mi-am notat-o, si n-as vrea s-o uit.

Baiatul vine holbat la tata-su, pe la jumatea diminetii de duminica, acum vreo sase luni. "Mama m-o aruncat de pe balcon".

Eram in bucatarie, si m-am tinut sa ma bag peste ei.

Il aud pe tatal lui, cu inspiratia acasa si vocea razand, ce noroc: "AI VISAT ca mama te-o aruncat de pe balcon".

Rasufland usurat: "Daaaa".

Conversatii

Fetita mea, toata inflacarata: "mama-mama, vreau sa vina A sa doarma acasa la mine."

"Unde, ca in pat nu mai incape nimeni?"

"Aaa, pai la mine in camera".

"Singura?"

"Da."

Hm, acolo unde tu inca n-ai dormit singura.

*

Ii duc spre gradinita, respectiv clasa intai.

Baiatul imi cere "muna" mereu. Imi aduc aminte si de ea, nu mai e langa noi. Mi se dezmeticeste urechea, ma intorc, vorbeste la un telefon roz bombon din plastic: "Papa, de ce n-ai venit ieri (a fost plecat doua zile si o noapte), n-am putut sa dorm toata noaptea, mi-era frica de monstri."

Imi zice senina: Ti-l dau pe papa, poate vrei sa-i zici ceva.

Cacaciosul

A mers acasa la o prietena, seara ii povesteste lui tata-sau.

"Pe ce strada sta?"

O ajut: "Ramón i Ca...." (Ramón i Cajal)

Ea: "gón!"

Ramón i Cagón ii va ramane numele strazii, unde cagón inseamna ce zice titlul.

Constelatia semantica, rima si naturaletea ce vine dinspre lumea lor e mereu proaspata, datatoare de hohot in prag de noapte.

Buna ziua

Bunicul: "Azi e ziua mea, imi zici ceva?"

Ea: "Buna ziua."

Raspuns care, la o vreme dupa ce-am ras, ma intriga la fel ca oricare altul: de unde stie ea sa zica asta, ca eu nu-mi dau buna ziua cu nimeni zilnic.

Culorile zilei

De la paraciosul sef: "Stii ce-mi zice fiica-ta alaltaieri?

Papa, de ce nu-i schimbam numele lui E?

Cum mai sa i-l schimbam, deja il cunoaste toata lumea cu numele asta.

Atunci pe-al meu.

Nu-ti place.

Ba da. Macar numele de familie.

Care nu-ti convine?

S.

Eu unu' am rasuflat usurat. Pe-al meu il pastreaza."

Asta e.

*

La telefon cu tata-su, plecat de doua zile: "Si unde esti acuma, in avion?"

Atunci ne pica si noua fisa ca pentru ea un adult ramane suspendat in avion cat timp e absent de-acasa.

Ii explica.
Si unde dormi paturile sunt suprapuse sau e pat normal?

Si nu ti-e dor sa-mi faci micul dejun?

*

E serioasa. Asa e ea.

Cu frate-su rade, rade in continuu. Cand nu-l impinge sau ghionteste, bineinteles.

De cand a fost la gradinita la el intr-o zi normala (cu toti copiii inauntru, nu doar in vizita in clasa goala), moare de ras cand il intreaba despre colegii lui.

Blum in  fiecare seara in loc de Blai, si chicoteste incantata.

O surprind pentru prima data in viata ei ironica, cu sanatatea aia a taranului care ii cauta porecla potrivita celuilalt.

Ii zice lui direct: Si ce face X, cu gura aia a lui?

Am ramas muta, e un copil in clasa la baiat cu gura Nastassjiei Kinski din Tess in scena aia in care manca o capsuna. Credeam ca seamana cu maica-sa pana cand l-am vazut pe tata-su.

Acuma o intreb diminetile cum e baietelul acela si il imita pisicher.

Serioasa mea.

Solidara

Tatal ei, cumva compatimitoro-amuzat catre mine: Stii ce mi-a zis ieri fiica-ta? "Papa, tu lucrezi foarte mult, mult mai mult decat mama, lucrezi toata ziua, lucrezi mereu. Ea nu lucreaza niciodata".

Fiuuuuu, ma preling de langa el respirand adanc in gand: "ma joc ma joc ma joc, ma joc cat ii ziulica de lunga, ma joc in bucatarie, ma joc prin casa, ma joc cu rufele, cu jucariile, cu toata harmalaia."

Prima ora a diminetii, tinta catre tata-su, dupa ce nu-l vazuse toata ziua anterioara: "Papa, mama m-a aruncat de pe balcon!"

Ha?

Si eu ma innecam deja cu pasta de dinti.

Ajung in zona lor exact in momentul fericirii, ii zice: "Ai visat asta?"

"Daaaa", usurat si luminat la fata.

*

Da la o parte perdeaua: "uite, mama, vine papa!"

Dupa faza cu balconul am devenit circumspecta, ma uit chioras la el.

"Mama, mama, uite cum coboara avionul, acuma vine!"

*

Fata se pregateste de o aniversare fara cadouri pentru sarbatorite.

Vrea sa le scrie celor doua fetite o scrisoare care incepe asa: [Cumpartiu] [impartiti] això:... (scrisoarea)

"Ce zici, le putem trimite cate o scrisoare fiecareia?"

"Da."

Leaga-te la cap

Cum aici in scoli e mereu plin de paduchi mi-am format automatismul de a arunca cate un ochi in capul copiilor. Fix in mijlocul cararii de la coditele fetei ii vedeam tot timpul unul.
Pana acum cateva zile, cand mi-am dat seama ca e o alunita, nu pleaca din loc.
Din aia nu avem.

*

Sambata seara, nu ma descurc deloc cu ce baiguie baiatul: mama....breau.....calul ala....copac....asa....aicea....arbre...la cap.....cartea.......unde.

Pfiu, dispar doua ore si nu mai conectez cu copiii.

Vine tata-su: aaaa, povestea aia pe care am citit-o, cu un cerb.

Ce-mi lumineaza ziua

In autobuz, ma pupa si ma puuuupa de ametesc. Ma ia de obraji, imi descopera cerceii, nu mai purtam de vreo sase ani. Imi zice neincrezator: "T'has punxat; t'has punxat." [puntchat] (te-ai intepat).

*

Noua dimineata, pe strada, las in urma pe cineva care suna la interfon, se aude din casa o splendida voce cantata, teatrala: "Holaaaa!"

Raspuns de jos cu una sparta, masculino-tunatoare: "Hola, churrrri!" (scumpete, papusa, iubire)

Cred sincer ca jucau un act. Nu m-am intors, dar daca as fi facut-o si tipul ar fi fost imbracat in Lup sau in orice alt costum deghizat, nu m-ar fi mirat.

*

Nu stiu ce personaje fantastice sunt raspandite prin scoala fetei.

Ne zice aseara ca una e floare, alta politist, alta "estratenestru".

Pute/a

Asta-i de-ale baiatului. Inca nu mi-am revenit din soc.

Hai sa te spal, ai facut caca.

Nu.

Uit complet vreo juma' de ora, el da concert la microfon foarte absorbit.

Ajunge prin preajma:

Hai la dus, ca pute.

"No és puta, és caca."

Castigul

Dupa doua zile de "delegatie", tata-su isi scoate monedele de prin buzunare.

Papa, ce multi bani ai castigat zilele astea!

Gandurile

  In drum spre metrou:

- Mama, cand o sa fiu mare o sa am si eu copii?

- Ihi. Tu vrei sa ai copii?

- Da.

- Fetita sau baietel?

(In secunda aia m-am gandit ca raspunde baietel, asa ca sa simt si mai acut cat e de geloasa pe frate-su)

- Mmmm...fetita si fetita.

(Na-ti-o)

- Ce frumos.

Ajungem la usa liftului ca sa coboram in metrou, o iau niste dubii crancene:

- Aaaaaa, dar eu n-o sa fac ca tine cu tzatza, aaaaa.... nu stiu, fiindca n-o sa pot la toate odata, ahaa.... intai se naste una, dupa aia cealalalta.

Seara: Mama, nu mai incap in canapea.

- Ai crescut.

- Es que eu nu vreiam sa cresc, eu vreau sa fiu copil fiindca mie imi place mult sa fiu copil, cand o sa fiu mare n-o sa mai pot sa ma uit la Tom si Jerry (din canapea se uita la Tom si Jerry).

- Baaa, o sa poti, uite papa si bunica se uita.

- Da, dar eu cred ca o sa-mi placa mai mult Noticiele (cat. Noticies = Stirile, ea articuleaza substantivele din catalana in romaneste cand vorbeste cu mine, de genul: noiul (baiatul) ala face colectie de monstri)

M-a cam lasat fara replica, eu gandul asta cu cat sunt de plictisitori adultii ca se uita la stiri cred ca l-am avut undeva intre 12 si 14 ani.

Hm, poate fiindca pana atunci nu se uitau la stiri, aveam 14 ani in '89.

Isi continua nelinistile nocturne:

- Falta (= Mai e) mult pana o sa fiu mama si papa?

- Da.

- Es que imi place sa fiu copil, nu vreau sa fiu mare.

- Pai esti copil.

- Tie nu-ti pare rau ca esti mare?

- Nu, ma simt bine asa.

- De ce?

- Fiindca va am pe voi, sunt bine in familie.

- Tu incapi in canapea?

- Da.

***

In autobuz, se pocnesc, musca, imping si canta de duduie tot.

Zboara parul ei pe papucii mei, o trage de cap si dupa aia ma priveste pe sub pleoape cu manuta plina de fire. Nu mai reusesc sa ii linistesc cu nimic, inainte le ziceam ca ne da afara soferul, acuma ii doare-n cot.

Incerc s-o distrag pe ea, o indemn sa-i spuna lui frate-su cum e la gradinita.

Il ia de obraji si ii repeta amenintator: Fara mama, eh? Fara mama!

Mi-a inghetat sangele-n vine. Sinteza perfecta.

Ma fascineaza tesatura catalana din fata mea.

Atat de laconica, de eficienta.

Nu bate campii, nu divagheaza, nu are dubii.

***

La tara, gaseste un gandac rotund si verde, i se spune ca e un gandac puturos, pute daca-l omoara - cati or fi facut asta ca sa ajunga sa aiba un astfel de nume oficial. Il omoara. Nu ma bag, a fost aproape impinsa la actiune.

Seara. Ii spun ca pe gandacul ala mic il asteptau papa si mama lui, saracii, si ca nici acuma n-a ajuns acasa. Se emotioneaza, si justifica: mama, dar era mic si urat si de aia l-am omorat.

La cat e de greu sa ridici un copil la nivelul ierbii, ca sa-l auzi cu ganduri hitleriste.

Ii explic cum pot cu forta, uratenia si micimea, caci imboldul prim era sa tai in carne: daca ar exista monstrii cu adevarat, ti-ar placea sa te hmhm finca finca esti mica si urata?

Dar na. Se facuse noapte si nu-mi cadea bine in momentul ala sa ma sinucid.

Lenea

Am fost in Parcul Güell. Iara.

Desi era zece dimineata, pruncii mei au decis ca erau lesinati de caldura si oboseala.

Aici e efectul sinceritatii lor:

TIC

Noile generatii vin in forta: imi surprind fata cu aparatul de fotografiat in mana, incercand sa defileze pozele tactil, ca la iPhone.

Planuri pentru vara asta: sa impletim macar din trei nuiele, sa dejghiocam pastai, sa ne facem o fustita din banda de VHS (sau macar sa ne incalcim cu ea).

La ora lui nani (cand ce se spune e de-adevaratelea, fara intonatii de la alti copii): -Mama, cand o sa am un bebe o sa-l chem cu un nume foarte frumos.

... Bai, m-am emotionat.

-Da, o sa-i pui numele care-ti place tie.

-Si cognom?

- Numele de familie nu il poti sti acuma.

E intrigata ca eu am numai unul, pe cand toti ceilalti au doua. Cunoaste de anul trecut toate numele celor patruzeci si noua de colegi, la unii si numele fratilor. Mi-a zis educatoarea ca asta fac copiii timizi, intai analizeaza tot ce e in jur. Si-a petrecut primele luni cunoscandu-i pe ceilalti, nu zicea nici pas. Azi e printre cei mai nazbatiosi.

Varianta la "cum il cheama pe..."? e mereu "cum isi zice X"? sau "mama, tu stii cum se zice senyora aia". Asta e calc direct de la catalanul "... es diu" = "pe X il cheama"

Cine pe cine educa

- Papa, ma doare burta.

- O fi de la alea trei iaurturi pe care le-ai mancat.

- Pai nu ar trebui sa ma lasi sa mananc atata iaurt, tu trebuie sa-mi spui ca nu mai pot manca inca unul.

La jumatatea dimintetii: Stii ca trebuie sa strangi de pe jos toate hartiutele, da?
Mamaaaaaaaa, da' eu eram ca adormita cand le-am ruuuupt.

Mama,  cand eu eram in burtica la tine nu te cunosteam...

Hm... (mai bine-mi muscam limba) ne cunosteam un pic, cresteai in mine.

Ma taie ofuscata: Mama, tu nu-ntelegi: eu nu stiam daca ai parul lung, sau daca ti l-ai taiat. (imi zice bijuteria asta intr-o seara dupa ce in sfarsit acceptase sa mearga la tuns).

Ai dreptate, ne-am cunoscut mai bine cand ne-am vazut.

(Cum ar veni, eram intr-o relatie virtuala)

Paracioasa

Maica-mea, catre nepoata, smiorcaindu-se:
Eduard m-a batut...
Fata mea, incepand sa planga si ea:
Si de ce nu-i spui lui mama?