Ea: fata mea, sau prietena/perechea/sotia baiatului meu, atunci cand vor avea nevoie de ajutor si nu vor sti pe unde sa iasa la liman.
Intrarea asta vrusesem s-o scriu in septembrie, dar mi-am innodat degetele.
Bineinteles ca voi fi extrem de ocupata. O sa fac tot ce-mi trece prin cap, o sa am o agenda de nebuni, intre tai-chi, pilates, inot, rusa, sesiuni cosmetice, cafele cu prietenele, salsa, shopping, escapade misterioase à la Catherine Millet, pe mine sa nu ma-ncurcati.
N-am timp de voi si de scancetele copiilor vostri, imi traiesc in sfarsit viata asa cum vreau (si merit).
Mai mult, va anunt de pe acum: o sa dispar din peisaj unde si-a-ntarcat dracu' copiii, n-o sa fiu de gasit nici cu gps-ul de la N.A.S.A. Si daca intuiti unde am tulit-o, foarte bine, stiti ca nu ma puteti deranja.
Dar, si aici vine minuscula doza de modestie si distanta, sper sper sper din tot sufletul sa pot sa ma abtin (sau macar sa-mi amintesc) sa ciripesc cat sunt de ocupata, cate lucruri fac intr-o zi, in ce ritm trepidant traiesc.
Mi-s dori sa invat macar asta de la viata.
Postări
