sau Incapacitatea de a crea amintiri noi
Asta e un fragment din prospectul unui relaxant muscular.
Asta e un fragment din prospectul unui relaxant muscular.
Un torticolis ma tintuie de gat de peste trei saptamani, si doamna doctor mi-a spus ca asta o sa ma repare sigur. Ce sa zic, prima doza mi-a depasit asteptarile, m-am trezit cu gatul flexibil ca Bambi. Am afirmat fericita: "sunt fan droguri, de asta nu ma las".
In timpul diminetii mi-am dat seama ca nu mergeam singura pe strada: un nor de vata surda ma insotea la cucurigu. Si nu-mi reveneam.
Cum renunt la remediu, cum ma spanzura cuiul din ceafa. Cum il iau, cum ma dau de gol ca-s si mai ametita.
Renunt ca mai am de facut ceva trebi de adult responsabil, il iau fiindca mai am un pic si am contractii la gat ca atunci cand credeam ca ajunsesem in iad desi eram copil.
Renunt ca mai am de facut ceva trebi de adult responsabil, il iau fiindca mai am un pic si am contractii la gat ca atunci cand credeam ca ajunsesem in iad desi eram copil.
De fapt betesugul asta mi-a venit de serie, din copilaria comunista: Nadia Comaneci m-a terminat. La noi in oras fetitele faceau gimnastica. Naiba i-a pus pe-ai mei sa ma combine sa merg si eu cu celelalte fete elastice. Nu-mi placea, nu mi se parea amuzant, nici prin gand nu mi-a trecut vreodata sa spun cuiva ca n-am chef sa continui. Profesoara era o maslina mica si plina de rotunjimi. Ne indrepta arcuia spatele cu genunchiul ei pe coloana noastra, ne ajusta spagatul cu greutatea ei pana ce eram un 180º perfect.
Nu mai stiu pe la ce varsta am inceput cu cervicalele, lumbarele si restul verticalelor. O data si doar una singura contractura era ritmica si facea exact cum am aflat 25 de ani mai tarziu ca sunt contractiile uterului. A fost experienta cea mai dureroasa din viata vietilor mele, eram la bunici si cu totul intamplator a coincis cu venirea alor mei. M-au dus nu mai tin minte cum la spital, unde mi-au injectat seringa direct in mijlocul gatului.
Visez dupa ostoire, deocamdata oscilez intre azi nu-mi permit sa ma droghez, maine nu-i chip sa-mi duc capul pe umeri fara pastila. Cu migrena de rigoare intre da si nu.
In legatura cu "incapacitatea de a crea amintiri noi" nu-mi fac griji (inteleg ca e temporar), destule am cu regasitul celor vechi.
Postări
io rid, Paula, da nu-i de gluma nici cu gitu' de lup si nici cu pastila plutitoare. Been there, done that. Rid ca mi-ai amintit de gimnastica unde n-am avut onoarea sa fiu aleasa in clasa I din cauze de inaltime - adica mult peste o maslina. Poate daca se facea un club de saritura cu prajina, sa ma fi luat si pe mine. La fel si la cor, nu le-a placut vocea mea. Rapid insa am realizat ca timpul liber de joaca e cea mai faina activitate extracurriculara.
RăspundețiȘtergereNici eu nu excelam pe la castinguri.
RăspundețiȘtergereDe ce crezi ca mi-am facut blog?