sâmbătă, 24 martie 2012

Viata in doi


Daca ma cauti sambata noaptea de la 12 la 2 a.m., sa stii ca sunt aici .
La sesiunea golfa.
Parasuta, pramatia, nocturna.

Cand te mariti / insori nu te indeamna nimeni amabil si insistent sa recuperezi viata de fata mare/ becher, sa profiti de minunile vietii ca pe vremea cand n-aveai pereche.

In schimb, odata ce devii parinte, un card de binevoitori - de la soacra, medic, brutar, parinte veteran etc. -  te privesc compatimitor si te indeamna sa iesi, sa-ti recuperezi viata de cuplu.

Din diverse motive, noi nu ne-am mai prefacut ca n-am avea copii. N-am fost nicaieri un weekend singuri, n-am lasat copilul o noapte intreaga cu nimeni, darmite o saptamana. Am inceput sa iesim in doi tarziu, cand eram deja gravida cu baiatul.

Asta micu, cum e mai obosit decat fata la varsta lui caci sora-sa il tine activ, a inceput sa doarma mai devreme noaptea legat, un pic inainte de doi ani. Imi aduc aminte perfect caci anul trecut pe 7 ianuarie am iesit impreuna prima data, dupa seara Regilor Magi (Boboteaza).

De-atunci iesim, mereu noaptea, mi se pare formula perfecta, e nisa noastra de viata adulta, fara sa-i facem partasi la absenta. Uneori s-a mai trezit baiatul, si l-am gasit in cur, infuriat si certat cu bunica-sa. Fata o mai cauta pe la san pe doamna bunica cand era mica, asta nici nu vrea sa se uite la ea cand il ia cu dorul nocturn.

Iara nu vroiam sa sune asa toata tarasenia.

De cateva sambete mergem la cinema. Ce halou de altceva, ce-mi place ca nu e mai nimeni in sala, trei perechi pierdute, doi insomniaci netratabili, un ciudat si jumatate. Nu ma intreba ce vad, la ultimul film am adormit. Imi place ca e tarziu, ca toti dorm, ca ai nostri habar n-au cum dansam pe mese.

Mi se pare ca facem ceva ilegal, ca ii inselam pe toti din jur: la 23.30 stam la o cafea in Plaça Virreina, sa treaca vremea pana incepe filmul. Si n-am cuvinte sa-ti spun ce lume frumoasa vedem: adolescenti nepasatori cu berea-n buzunare, fete incondeiate atent care maine dimineata n-o sa-si mai aduca aminte pe unde au dormit, perechi mature fara responsabilitati minore, pradatori si false victime, parfum, abur si rasete in cheie.

Noi, intrusi, fara aerul diurn, parc-am fi la carnaval. De obicei gasesc prin geanta o batista cu muci, un elastic de prins coditele sau o masinuta, erori de deghizare. Iara n-am avut vreme sa-mi schimb papucii plani de gospodina pe macar 5 cm de "pauza in peisaj cu alintaturi".

Ma uit la el si ma intreb daca nu m-am inselat, poate ar fi fost mai bine sa luam un avion din cand in cand, sau macar intr-un sat la 30 de km sa ne ducem 4 zile mari si late.

Si-mi aduc aminte ca la inceput cand ieseam nimeream invariabil in locuri cu copii, si ne frangeau regretele cu de ce nu i-am luat cu noi.

Asa, n-avem remuscari. E perfect pentru toti.



6 comentarii:

  1. Va si vad facand nota discordanta in lumea aceea pestrita! Si totusi cred ca treceti neobservati...Carevasazica, al doilea prunc adoarme mai repede mai devreme ca primul. Ah, inca un motiv sa cred nebuneste ca e mai usor cu doi si sa-mi doresc sa mai vina o data barza.

    RăspundețiȘtergere
  2. Neobservati, nici mie nu-mi vine sa cred.

    Si da, chiar azi ziceam asta: neurologii spun ca toti copiii sanatosi de 5 ani dorm dusi o noapte intreaga.

    Asadar la 5 ani (si cu putin noroc... sau pur si simplu din intamplare undeva inainte de 3 ani, sau la 4 ani fara un pic) o sa poti dormi legat din nou.

    Asta daca nu l-ai facut pe-al doilea copil. Iti spun un secret: al doilea o sa doarma mai bine, e verificat de asociatia mamelor nedormite, iar cele carora primul le-a dormit tun de la 3 zile de viata o sa joace sarba ca tine 4 ani la al doilea copil.

    Asa ca, mama lui Ile, nu te mai gandi daca e mai usor, gongul interior se ocupa de tot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo pentru nisa gasita. Noi mai scapam la vreo petrecere de oameni mari, dar de fiecare data ii ducem la prieteni cu copii, ca sa aiba si ei petrecerea lor. N-am fost niciodata nocturna, desi cred ca mi-ar fi placut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Doua dintre bunele prietene din tinerete erau nocturne. Cind ne adunam sa stam la povesti spre seara eu adormeam spre dezamagirea lor, ele erau in plina forma. Dimineata eu vorbeam singura ca ele doar pe la prinz erau in stare sa scoata vreun cuvint.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunt momente ale zilei in care nu pot fi interpelata, asta e sfant si nescris.

    Imagineaza-ti ca nimeni din familie nu indrazneste sa-mi ceara micul dejun, mereu il pregateste tatal lor.

    Noaptea rastorn casa, ma ia cu activitatile.

    RăspundețiȘtergere