Cand vine primavara aici ne jucam (nu neaparat cu copiii) cu ceva diferit, socant din aceeasi categorie cu piciorul de porc atarnat in bucatarie: se cheama calçots, zi-i ceapa noua facuta la foc.
La restaurant ti-i aduc in farfurie la fel de negri si primitiv, si-ti mai fac cadou si-o babetica serioasa.
Cand incepe epoca de mancat calçots unele restaurante se bazeaza pe meniul asta, intre februarie si aprilie.
Se termina cam cand incepi sa mergi la plaja.
Se termina cam cand incepi sa mergi la plaja.
E relaxant, caraghios si delicios.
Ne mazgalim si noi in familie.
Am pierdut partea cu facutul pe foc, adormeam baiatul.
Postări
Dragă Paula,
RăspundețiȘtergereVă invidiez că deja a apărut ceapa nouă!
Da’... sosul ăla cu ce e? Trebuie să fie un deliciu, altfel ceapa arsă parcă n-are farmec singură. Sau are?
Da’... ce căuta ăla micu-n bluză? Ceea ce cred eu?
Da’... bine vă mai şade-n ultima poză! (nu ştiam de ce-mi place atâta: e ca şi cum m-aş uita în oglindă, ca să văd ceea ce până acum doar simţeam).
Una forta abrazada
Da'...tu cum de mi-ai citit gandurile si mi-ai scris un comentariu?
RăspundețiȘtergereIeri ma gandeam la tine ca sigur spui ceva la asta.
Vin si eu ca un ecou! Si ma mir si eu ca prostu'...E chiar ceapa verde? Si e coapta pe gratar sau cum? Si sosul, sosul cu ce e? Cat despre poze, m-au izbit si pe mine aia cu "cautatul" si ultima! Ehei, ultima m-a dat gata de-a binelea!
RăspundețiȘtergerePaula, ne-oi vrea tu retorice şi profunde, da’ n-ai să scapi pînă nu ne dai reţeta hahaha
RăspundețiȘtergerestai, reţeta de ce? de ceapă, de sos sau de poze frumoase?)
Retorice si profunde nuuuu, ma multumesc sa-mi faceti semn din cand in cand!
RăspundețiȘtergereMirela,
RăspundețiȘtergerePoza ultima e aproape o iluzie optica.
frumoase poze, Paula! Ce-mi place mincarea facuta direct pe flacara! M-ai ucis cu mincarea in hirtia de ziar. Mi-am amintit de vacantele cind mergeam la mare cu trenul toata noaptea. Dimineata la rasaritul soarelui eram acolo si marea mirosea pina in compartimente. Dar cum ne suiam in tren ne lua foamea si pe mine si pe fratele meu, bineinteles, cum altfel? Si imi amintesc cum vedeam lumea scotind din bagaje pachetele de mincare ambalate aproape invariabil in hirtie de ziar...
RăspundețiȘtergereDa, imi aduc aminte perfect, ne-am umplut toti de plumb.
RăspundețiȘtergere