Glicemia

Sant Medir:

De cand mi-am facut blog va ametesc in fiecare an cu sarbatoarea asta, e mereu pe 3 martie si anul asta a cazut sambata.

Pe deasupra gradinita baiatului se cheama asa, Sant Medir.

Se sarbatoreste doar in doua cartiere din oras, care inainte erau sate lipite de urbe: Gràcia si Sarrià.

Niste gasti (colles) de calareti bat strazile si impart de dimineata pana seara bombonele pietonilor.

La ora 8 seara defileaza pe ulita principala (Major de Gràcia) una dupa alta, anul asta erau 27.

Fiecare are istoria, drapelul, calaretii, armasarii, sacii cu bomboane si trasurile ei.

Copiii se bucura si se bulucesc sa adune caramele. Adultii nu mai zic.

Zaharul e caviarul saracului, si pe vreme de criza si mai si.

Am filmat o gramada dar am sarit calul cu timpul, sunt de nepublicat filmele, mi-as ucide blogul.

Pun pozele asa cum le-am facut, cu feciorul in brate strigand "chupa chups! piruleta! chupete!"

Am ajuns acasa la 10 jumate seara, cu talpile naclaite de-atata dulce, credeam ca ni se rup incaltarile.

Nu stiu, vad ca astora li se pare normal, pentru mine e socant sa vad tone de bomboane pe macadam.

La gradinita s-a facut hram de Sant Medir, veneau calaretii pe rand pana in curte sa aduca dulciuri.

Mi se pare exotic si naucitor. Si cel mai frumos lucru ramane pentru mine balega, miroase a sat, a afara din oras, s-o vad in mijlocul strazii mi se pare la fel de uimitor ca bucuria de a da si de a primi bombonele.

Seara deja. Intre 14 si 18 p.m. cai, calareti si  adicti la zahar si bucurie se odihnesc.