O intreb pe o prietena: Ai schimba ceva din ce (n-)ai facut in primii ani ai copiilor?
Asta fiindca fetele, oricat de bine am face totul, avem talentul autoculpabilizarii, al exigentei fata de noi, al goanei tampite dupa perfectiune. Si m-am gandit s-o intreb pe ea, care si-a dedicat ultimii ani cresterii copiilor, sa vad iar cum cautam un plus que parfait imposibil.
Nu stiu.
Luni de zile mai tarziu:
La ce ma intrebasesi, am gasit raspunsul.
(Uitasem complet)
- L-as schimba pe tatal lor.
Postări
Am ras cu gura pana la urechi!
RăspundețiȘtergereamuzanta prietena ai!
RăspundețiȘtergereraspunsul prietenei mi se pare departe de insuportabila usuratate a fiintei (ca sa-l citez pe Kundera). dimportiva. nu cunosc contextul, desigur.
RăspundețiȘtergere