De haine

Din suicidantul Dublin vine in orasul meu al doilea Primark, si nu oriunde, ci intr-o zona buna, nu ca primul, piedut la capatul orasului, pe langa vechea Mina.

Am fost de vreo doua ori in el, s-a deschis cand era baiatul mic.

Ce sa zic, prima data cand am fost o fata de cartier tocmai ii zicea prietenei: Mi-e rusine sa povestesc ca am venit aici!

Mai, 12 body-uri la 7 leuros sau 7 la 4, nu mai retin, oricum, bumbacul cules, tratat, cusut, capsat  si impachetat cu panglica si fundita la pretul cel mai economic din lumea intai, poti uita de H&M sau de alte cooperative prietenoase. Si nu apare ca-s facute in India, Bangladesh etc, nu stiu de ce, ca sa nu ma simt consumista in globalizare?

Cotzotzei infantili la fel, o duzina la 2 bani, sa poti sa-i arunci plini de kkt fara remuscari cand ai avut nesimtirea sa consideri ca a venit vremea sa-i scoti pampersul copilului.

Pijamali idem. Din molton molicel, din bumbac din ala usor pufos, parca finet ii zice, camasi de noapte feminine (zi-le materne) numai bune de sfasiat la gat pe timp de alaptare. Tin cat tin, pana li se duc bulinele. Si mai trebuie sa si cauti o gramada una fara motive cu ursuleti sau iepurasi (am oroare de pijamalele cu animale pe ele).

Slapi extravaganti, sosoni in stil Minnie, mizuieti si costume de baie de bagat in piscine pline cu clor tot de-acolo. Doar n-o sa-i iau de la Baby Dior.

Cea mai vesela geaca de ploaie, pacat ca nu faceau si pentru mine ca imi luam.

De ce zic despre asta: fiindca astept cu mare emotie sa le vad pe amazoanele mele la coada la Primark, nu poti sa stii cum! Prietenele sunt sceptice, eu foarte convinsa ca o sa se ingramadeasca la fel ca fetele extraradiale. Si mai intuiesc ca articolele frumoase o sa dispara primele, ca pentru patru manusi bicolore argintio-aurii (vin in pachet de 2 perechi, nu pricep de ce, dar fiica-mea e incantata, si le pune una peste alta, una cu degete, cealalta fara, si afara-s in continuare 19ºC) o sa trebuiasca sa ma duc tot la primul, caci aici o sa ramana doar cele fucsia in dungi. Asta cica e studiat: acelasi Zara centric nu are nimic de-a face cu Zara din zona metropolitana, desi amandoua au bagat aceeasi marfa luni.

Vreau sa le vad cum cumpara zorzoane, bratari pana la cot la legaturica pe-un euro cu cinzeci , cum se uita cu un ictus in botóx la replica slefuita in carton a gentii lor de pe brat, cum tin din varful degetelor esarfe din plastic pur. O sa fie un succes de vanzari garantat, ca doar nu-i prost cine a decis sa desfiinteze un magazin din centrul ala comercial ca sa-l bage pe asta.

***

De criza vorbind, acum cateva saptamani, o mama cu care aproape nu m-am conversat ma interpeleaza: daca ai haine de la fata de care nu mai ai nevoie, eu sunt amatoare.
Ea ii are ca mine ca varsta, doar ca invers: baiat si fata. Si un nivel economic evident peste medie.

I-am zis ca noi amortizam tot, pana la zdrelitura iremediabila. Nu se poate recicla mai nimic de la fata, exceptie facand ce mosteneste frate-su. Ca mosteneste. Scot paietele de la buzunare si e pentru el. Cam rusine mi-a fost in ziua cand fata l-a intrebat pe tata-su, cititind de pe pantalonii lui asta micu': "Papa, ce inseamna girl?" (in lectura hispanica [hirl]).

Am vazut-o acum cateva zile cu un sac de boarfe, mi-a zis incurcata-n carat ca sunt de la Emely. Haha, de-acuma o s-o vad pe catalana ei mica imbracata ca o englezoaica, nu stiu daca ma-ntelegi, fetitele englezilor se imbraca foarte original, cu rochite lungi si ciorapi shui, cu culori minunate, bleu ciel asortat cu caramiziu la randul lui combinat cu roz acadea, papuci rocambolesti, cand nu merg fara...

***

In parc, la o aniversare in grup, trag de geaca fetei mele in acelasi timp cu alta mama. Imi zice: nu te certa cu mine, TOT orasul are geaca asta si a baiatului meu are numele marcat, e asta. Are dreptate, nu exista copil intre 3 si 12 ani care sa nu aiba geaca aia rosie de la Decathlon, indiferent de cartierul in care traieste. Cine nu o are e fiindca i-a cumparat-o mama lui pe verde-iarba sau pe kaki. Aici e un fel de haina de toamna - iarna, intre octombrie si martie nu e nevoie de altceva. Ma risc sa afirm ca e hitul sezonului.

***

Am vazut si eu in seara asta campania de la Versace for H&M.

M-a induiosat tare si ma gandesc ca e un pic alienant pentru ea cum toate manechinele ce apar sunt un fel de Donatella de azi acum treizeci si cinci de ani. Asa cum ea n-a fost nicicand.