Vaai, cum stau ei cu trena miresei in mana, nu stiu cine i-a zis fetei (eu nu) sa o tina in clipa potrivita, si cred ca ei i-a fost rusine la momentul solemn, si dupa aia s-au incurcat si tavalit in ea cat au stat la petrecere, iti venea sa plangi. Si baiatul cum o asculta in tot, ii urma exemplul. Nu stiu ce faceam in momentele alea, cred ca declarasem deja batalia pierduta. Acuma imi dau seama ca probabil ea intelesese ca rochia trebuie tinuta mereu de coada, ca aici abia ajunsesem. Noroc ca inca eram primii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
superbe pozele, superbi copiii!
RăspundețiȘtergereDoamne, cat sunt de minunati!!! Si sunt chiar ei, cei despre care citesc aici, mereu cu acelasi drag! Alte chipuri nici ca li s-ar fi potrivit.
RăspundețiȘtergereMultumesc asijderea!
RăspundețiȘtergere