Boboteaza

Anul trecut cu detalii.

Anul asta mai totul la fel, inclusiv jucariile prea multe, prea de plastic, imposibil de refuzat.

Cavalcada nu mi s-a mai parut asa magica, poate fiindca nu mai aveam pe nimeni in brate in continuu.

Un detaliu care mi-a placut ma face sa scriu aici: am mers ca in fiecare an pe 4 ianuarie seara sa dam scrisoarea pajului regesc. Noi la Plaça Rovira, am stat aproape trei ore la coada bocna.

Si abia anul asta am aflat: "Cum, nu stiai cine e pajul?"

Nu.

E domnul profesor de muzica a carui poarta de la casa e exact intre poarta imaginara de fotbal din piata si barul Valls din idem. Copiii care se joaca zilnic acolo dau de zeci de ori cu mingea in usa lui din sticla si cu gratii. Cica din cand in cand iese din casa si se burzuluieste.

O data pe an, pe 4 ianuarie, se aseaza pe tron si uita tot, se impaca maiestuos cu toti sturlubaticii care ii inmaneaza emotionati dorintele mazgalite in scrisoare. 

Asta e.

Autohton: ce ciudati sunt francezii, isi iau concediu cu doua saptamani inainte de Craciun si umplu Barcelona.

Eu: scuza-ma, problema nu e a francezilor.
E de necrezut cum aici e totul blocat pana pe 7 ianuarie.

Anul incepe dupa ce trec Regii si matura visele tuturor.

Inca ma socheaza sa vad adulti in toata firea aplecandu-se disperati dupa bombonelele pe care le arunca cei ce defileaza la cavalcada.

"Kira Leisa!"