Luni dimineata, la poarta gradinitei, un baietel din grupa cu feciorul meu urla ca din gura de sarpe: "A l'hospitaaal, a l'hospitaaaal! Malaltó!" ("la spital, la spital, bolnavior!")
Mama lui, grena de rusine, se justifica: a fost bolnav toata saptamana trecuta, si vrea sa mai stea acasa ca inca e bolnav. Uf.
*
Imi vine sa ma iau la palme.
Ma pune naiba sa vorbesc cu o mama de la scoala fetei.
Imi povestise acum trei luni ca fetita ei de-o seama cu baiatul meu protesteaza ca e dusa la gradinita refuzand sa doarma la amiaza.
Imi povestise acum trei luni ca fetita ei de-o seama cu baiatul meu protesteaza ca e dusa la gradinita refuzand sa doarma la amiaza.
Imi spune ca acuma doarme. Eu ca al meu nici nu mananca, nici nu doarme.
Intre septembrie si decembrie a mers intai trei sferturi de ceas, apoi o ora, apoi o ora jumate, maxim doua. Din ianuarie il las sa manance si sa doarma. Ma asteapta pe-un fotoliu infantil.
Intre septembrie si decembrie a mers intai trei sferturi de ceas, apoi o ora, apoi o ora jumate, maxim doua. Din ianuarie il las sa manance si sa doarma. Ma asteapta pe-un fotoliu infantil.
Sunt sofocata pe tema asta, am trecut de la rugaminti si amenintari la santajul fara mila.
Nu crezi ca baga tonul profesional (e psiholog si face hartogarii de functionara intr-un sat) si-mi trazneste: "Adevarul e ca baiatul asta era foarte lipit de tine".
Si mai si tac.
De-aia mi-i ciuda, ca tac.
Cum sa-ti dai cu parerea e gratis, nu iarta niciunul ocazia.
Asa de greu e de inteles ca uneori avem nevoie sa fim ascultati si deloc judecati.
Mai ales cand am opinia mea despre copiii independenti la trei luni de viata.
Dar macar mi-o tin pentru mine, nu ti-o trantesc in suficienta ta de mama cu cariera profesionala.
Ca si tu, ca noi toate, esti convinsa ca faci bine.
Postări
Paula, o sa mai fie multe tanti din astea, ca e lung drumul. Nu pune la suflet. Pe mine etichetele ma lasa rece, ma intereseaza solutiile, ce facem, cum ajutam un copil sa iasa intr-o lume atit de mare pentru el. Eu as intreba-o cum il ajuta pe copil sa faca tranzitia cit mai usoara? Poti sa-i spui tu ce il ajuta/place la somn/masa. Sa aiba de acasa jucaria/perna/asternutul cu care e obisnuit. Poate si mincare de acasa, daca se poate. Pregatiti impreuna gentuta cu mincare. Sint sigura ca li se intimpla situatii din astea mai tot timpul. De exemplu, celui mic, ii place sa ii ia la gradinita pe rind pe "prietenii" lui - adica animalele de plus. Si ii are el in grija sa le arate la gradinita diverse, sa aiba grija sa se culce, sa fie cuminti. Cind vine acasa imi povesteste ce au facut in ziua respectiva. El hotaraste pe cine ia cu el. In timp, si-a creat singur alte ritualuri legate de mersul la gradinita - isi pregateste rucsacul cu diverse in el si il ia cu el. Daca il intrebi, tot acasa vrea sa stea mai mult decit orice. Si mi se pare o alegere cit se poate de naturala.
RăspundețiȘtergere