Nani

Inainte de spartul targului (exodul pruncilor din dormitor):

Barbata-miu zice ca numai gura e de mine, ca cine face co-sleeping acasa la noi e el, pe simplul motiv ca eu nu dorm.

Acum catva vreme am facut un sondaj intre fete, care si pana cand au dormit cu parintii. Si a aparut un raspuns asa: Pana cand? Pai saptamana trecuta am tras o siesta caniculara cu mama, cu 36 de anisori rotunzi pe care ii am.

Oricum suntem din ce in ce mai respectuosi cu spatiul intim, ingramadirea oblige: pana si ultimul aterizat in pat are grija de vreo doua luni sa nu (se) mai trezeasca plangand, sa nu deranjeze: ma striga in soapta, dar insistent: mama. mama. mama. Pana la urma se ratoieste, dar ma surprinde vocea constiintei cu care striga susotind in toiul noptii, peste somnul celorlalti.

Sa intrebi, pediatru fiind, cu cine doarme copilul de patru ani, mi se pare totusi exagerat. Pe matale ce te doare? Care de altfel e intrebarea la care ar trebui sa se limiteze el.

Ca sa mai aflu ca cine ma ia la rost ca rau fac dormind cu copilul doarme de ani de zile cu o cotarla la picioare...