Ii arat lui barbata-miu o poza cu un nou-nascut.
"Prietena ta are un extinctor in casa?"
Am stat doua secunde sa inteleg rationamentul lui.
"Poza e facuta pe holul spitalului, femeile nasc in spital."
"Ai dreptate."In hohote am ras. Un pic si fiindca, odata zdruncinate, convingerile care pareau batute in cuie nu mai sunt atat de "normale". Exceptia (re)devine normalul.
Postări
Of, as fi ras, daca n-ar fi fost cam de plans ...
RăspundețiȘtergereAltfel ce pot spune, dinspre oglinda mea aparte, care-mi reflecta experientele mele (poate iesite din comunul mare) ... ? Ca daca n-ar fi fost medici si spitale n-as fi avut copii azi, ba poate chiar as fi fost cu doi metri de pamant deasupra?
Inteleg drama si parodia. As fi vrut sa am parte de nasteri frumoase si in armonie cu universul, in caminul meu, alaturi de tatal copiilor mei. Pledez pentru asta fara oboseala.
Insa ... pentru mine, si pentru altele, a fost, a trebuit sa fie altfel. Si nu a fost CHIAR ASA DE RAU.
Prima data ... un cumplit soc, o mare spaima, panica inclusiv a medicilor, cezariana de urgenta si eu inconstienta, sub anestezia generala.
A doua oara ... am fost tinuta in brate, lasata in pace, dupa cum mi-a trebuit, aparatura extra (poate a suta parte din ce se vede in primul clip) a fost utila atunci cand a trebuit luata o decizie (necesara) ... iar in sala de operatie iarasi nu erau nici o zecime din aparatele din clip, medicii au fost blanzi, cu vorbe bune, explicatii, mangaieri pe obraz, tinut de mana. Si al meu langa mine, tot timpul.
Mi-au dat copilul la piept imediat.
Asa s-a intamplat si a treia oara, acuma deja era asumata impotenta organismului meu.
Era mai bine sa fi acceptat ca nu pot naste natural si sa nu fi facut copii deloc, ori, mai grav, sa fi murit?
E un echilibru in orice.
Te inteleg, Alina. Operatiile necesare sunt asta, operatii necesare.
RăspundețiȘtergereSi Slava Domnului ca exista.
Scurt-metrajul e al unei regizoare care face filme super, o cheama Iciar Bollain.
M-a busit rasul, Paula, cu anecdota ta.....Si barbatu-meu e mare aparator al nasterii acasa, din fericire, pentru el a fost o experienta de neuitat.....Filmuletul lui Bollain il vazusem, din pacate cam asa s-a nascut Dario...Ai vazut "Te doy mis ojos"? Maret Tosar.....Va pup!!
RăspundețiȘtergere