Sunt obosita. Am ramas destul de busita dupa bolirea de la Craciunul trecut, inca nu mi-a disparut senzatia de carapace de testoasa de pe omoplatul stang, ca o palariuta pusa pisicher pe schinarea catarului din mine.
Variaza cu note adaugite, depinzand de zi: uneori parca as avea clavicula rupta, alte zile mi-e tot umarul amortit, dar punctul ala ca un crater ars ramane cumva necrozat, nu stiu cum sa-l alint sa treaca.
Plus stralucirea ascutita a cuiului din craniu. Uneori dipare ca o naluca, vreo luna chiar crezusem ca scapasem, pfui, in septembrie s-a intors.
Am nevoie sa dorm o noapte singura, eucaliptul din mine s-a trezit ieri cu totul rasucit: chilotii, camasa, sanii, trunchiul de picioare. Cer cinci minute dimineata pentru mine, ca sa pot sa-mi intru-n piele, nu e de putoare ca ma ridic ultima din pat, am nevoie sa ma gasesc, sa stiu ca trupul imi apartine, ca nu trage nimeni de el. Uneori am o anestezie pe toata partea stanga, o sa incerc sa-mi schimb orientarea.
Urasc diminetile.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu