duminică, 22 aprilie 2012

Prima compunere





"Hi havia una vegada uns gossos i uns gats que eren molt amics i una día van trobar uns micos que eren els seus amics."

"Au fost odata ca niciodata niste caini si niste pisici care erau prieteni buni si intr-o zi au gasit niste maimute care erau prietenii lor."

Am scris textul ei in codul "corect" caci netraind etapa asta de scris fonetic, sunt fascinata de cum isi imagineaza in scris copiii cuvintele auzite. In franceza vazusem la fel, dar in romana nu imi amintesc sa fie atat de socant.

Si da, ma induioseaza teribil curgerea continua a cuvintelor, separate aleatoriu, legate intre ele nou, neasteptat, iscator de zambet.

3 comentarii:

  1. Bravo, foarte frumos!
    Cum îmi închipui că a fost scrisă ca să i se dea glas totuşi, mă apucă dorul după frustrarea aia a străinului mîndru că pricepe catalana, asta pînă dă de un copil care-i turuie cîte-n lună şi-n stele, adevăratul test de înţelegere.
    Si-mi mai amintesc şi de cum împărţeam şi noi sintagmele şi cum ani de zile am crezut că există cuvintele alea formate din jumătăţi de altele.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru partea a doua!
    In româna scrisă n-am exemplu nici eu.

    Acum îmi amintesc de una: “george tachira”, cu ton ridicat pe ultimul “ge” si şoptit pînă la capăt: traducerea (coborîre) şi adaptarea (urcare: george (urcare) – tachira (coborîre). Peste foarte mulţi ani, am înţeles că Pif&Hercule fusese tradus şi adaptat de… Georgeta Chira :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Haaa, Pana la urma se facu dreptate.

    Am scris a doua parte caci nu doream sa se inteleaga ca am intentia sa o corectez. Azi.
    O las sa-si traiasca scrierea fantasmagorica, cuvintele colorate, confuziile B/V, O/U, LL/HI, e asa fluid si involburat cum suna in capul lor.

    RăspundețiȘtergere