Vorbind despre pozele de familie pe care le-au vazut:
Papa, tu de ce mai ai mama, daca esti mare si nu mai ai nevoie de ea?
Dezbat intre ei partea cu mama tanara si mama batrana, cu mama doar mama si mama devenita bunica.
Revin la bunicile mele, apoi fata plonjeaza in subiectul preferat:
In curand n-o sa mai ai mama, ca e batrana. O sa ramai fara mama.
Pauza. Nu stiu pe el, dar pe mine ma ia cu ameteala de fiecare data curiozitatea asta morbida.
"A., chiar daca o sa raman fara mama, mama mea o sa fie mereu mama mea."
L-as fi imbratisat, dar ma-ncurcau doi, unul in stanga, alta in dreapta.
Întrebare este (cel puţin) genială.
RăspundețiȘtergereAh, ce-mi place ca ma vizitezi, Bogdan.
RăspundețiȘtergereGrele intrebari; cum de tintesc copiii cu intrebarile fix la adevarul cel mai cert - ca sintem muritori, sau, ma rog, unii care-s mai batrini. E bine totusi ca in discutia asta fetita asociaza moartea cu batrinetea, cu un fel de incheiere naturala a vietii. Copiii mei nu au apucat sa-si cunoasca bunicii materni. Baiatul cel mare (8 ani) m-a impresionat intr-o zi cind mi-a spus ca bunicii mei care au fost foarte longevivi au fost niste norocosi...
RăspundețiȘtergere