vineri, 8 iulie 2011

Lenea

Am fost in Parcul Güell. Iara.
Desi era zece dimineata, pruncii mei au decis ca erau lesinati de caldura si oboseala.
Aici e efectul sinceritatii lor:






5 comentarii:

  1. vroiam sa apreciez:excelent! si sa mai sper ca spontaneitatea copiilor nu este o caracteristica culturala regionala:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Spontaneitatea, daca e lasata in pace, sigur nu.
    Asezatul pe jos oriunde e de pe-aici, ma exaspereaza, e unul din lucrurile cu care m-am obisnuit cel mai greu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Faza cu fotografiatul de catre turisti e totala! Si ai mei se aseaza pe unde au chef (ei, nu eu), dar m-am obisnuit... pana la urma, pamantul ne da energie, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate, ar trebui sa ma gandesc mai mult la asta. Am ramas cu complexul comunist al ciorapilor albi de mers la gradinita, aici e imposibil asa ceva. Am de gand sa omologhez pantalonii cu banda de smirghel pe genunchi si pe cur, sa se poata aseza oriunde le tuna fara consecintele actuale.

    RăspundețiȘtergere