miercuri, 13 iulie 2011

La vie comme le café

Cand aspiratorul o sa aspire singur, masina de spalat vasele o sa spele vasele, varianta actuala a oalei minune o sa faca mancarea de capul ei (am inaugurat-o si da, functioneaza perfect: arde mancarea exact ca orice cumatra de gospodina), cand fata o sa mearga la gradinita si baiatul la idem (aia de 0-3 ani, la ultima grupa, a celor "mari"), atunci-atunci, eu ce-o sa fac pe lumea asta?

Intru in panica deja, desi o prietena mi-a zis sa nu-mi fac planuri prea mari, exact cand o sa ma ia cu remuscari o sa ia un virus unul din ei, sau amandoi, si o sa am remuscari ca de ce am avut remuscari.

O sa am timp sa fac ce-mi place cel mai mult: sa ma gandesc. Nu prea mult, nici prea serios, sa nu-mi plezneasca manicura. Oricum n-am mai facut asta, adult si individual, de vreun cincinal.

De aceea ma pregatesc pentru moment: am cautat sa-mi schimb filtrul de la cafetiera, ca sa-mi fac in ziua aceea cea mai cremoasa cafea solitara. Surpriza: firma cafetierei mele a dat faliment acum doi ani.

Vreau sa spun ca masina mea de facut cafea e piesa de muzeu. Nu e deloc o metafora, a luat mai demult un premiu de design, si fabricantul nu a schimbat nici un buton din infatisarea ei cu trecerea anilor, este perfecta. O iubesc, caci face cafeaua visata (si Tigor si-a dat seama de asta) si n-as schimba-o pe nici o Nespresso, oricat ar aparea in anuntul ei unul din cei mai frumosi barbati de pe lume (ma refer la John Malkovich).


Avantajul de a trai intr-un loc ce nu functioneaza dupa legile marilor superficii de tip Carrefour e ca sigur voi gasi filtrul prin zona (aceeasi zona in care nu demult lucra o proprietara de mercerie de peste nouazeci de ani, cu ciorapi si cheotori si bumbi bicolori de Barça, toti de aceeasi varsta cu ea), mi-a promis vanzatorul de schimburi de piese domestice (pungi de aspirator, ala clasic, nu ala care aspira singur, capace de tigai imbufnate etc) ca gaseste el. Si mi-a mai destainuit ceva, contrar doamnei pesimiste care mi-a zis ieri de faliment: oamenii astia incearca sa-si revina, o sa deschida iar fabrica. Eu il cred.

Si da, o sa-mi beau cafeaua aia in ceasca cu flori. Nu e pentru asa ceva, dar in filmul meu vine asa.

3 comentarii:

  1. Doamne, ce drag mi-e sa te citesc, Paula! Mi se umple inima cand mai postezi ceva si ma asez mai comod, pret de-un minut ca sa ma uit mai bine prin gemulet la lumea asta minunata a ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Mirela.
    Desi l'écrit, comme le mensonge

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah, ce-am mai ras! Sa gandesc putin, ca sa nu-mi plesneasca manichiura... e de pus in rama :)).
    Enjoy your coffee, cat de des posibil, la timpul prezent, sper sa gasesti filtrele dorite. Deoarece atunci cand n-o sa ia ei virusi, o sa-i luam noi, si tot asa :).

    RăspundețiȘtergere