Scenariile imaginate sunt complet depasite calitativ de culoarea vietii.
Am facut ce m-a taiat capul sa incerc sa indulcesc un lucru pentru care - credeam eu - ma pregatisem mental: gelozia fetei fata de baiat. Si nu stiu daca felul ei de a fi, tipul de viata pe care am dus-o impreuna pana la venirea baiatului pe lume, (si) ce am facut eu intre ei doi, sau toate impreuna mi-au aratat o fetita deloc prabusita de pe piedestal odata cu venirea celuilalt.
In schimb, nu ma pregatisem deloc pentru ce se intampla de vreo cateva luni incoace: gelozia baiatului fata de fata. Nici prin cap nu-mi trecuse macar umbra vreunui gand in directia asta.
Cand e trista, indurerata sau pur si simplu vrea alintata, o iau in brate cu totul, lung, ca pe vremuri. Si vine el, gelos, dar de-adevaratelea, ma trage, de bretele, de maneca, de ochelari, de sora-sa, vrea el, chiraie, se umfla si protesteaza. Ea rade.
Sa-mi stea mintea in loc.
Postări
da, da, am patit la fel. :) mijlocia e geloasa pe cea mare. si e evident, daca te gandesti, motivul: cel/cea mare intotdeauna e cu un pas inainte, face lucruri mai interesante si are dezlegare la chestii mai deosebite ...
RăspundețiȘtergereSi cea mica, si cea mica, pe cine e geloasa?
RăspundețiȘtergereScuze, n-am mai intrat sa vad ca-mi raspunsesei. Cea mica nu e geloasa. Pe nimeni. Da' deloc. Daca are o problema de insuficienta (atentie, jucarii, tratatie dulce), cere, vocal si insistent, sa intre in randul restului de "pack", pana se rezolva. Deci cumva as putea zice ca are o gelozie de apartenenta, sa fie si ea cum sunt cele mari. Dar fata de ele se manifesta cu infinita tandrete. Deci nu e subiectuala gelozia, ci obiectuala. :)
RăspundețiȘtergere