Mare

Ca foite subtiri din faina de orez, te desprinzi imperceptibil cate un fir pe zi ce trece.
Mai mare, mai tu, mai departe de mine.
Definitiv, sunt mama de proaspat nascuti. Starea cea mai impacata, mai echilibrata si mai in pielea mea e cea de femeie cu prunc inca nedezlipit in brate.

Ceea ce pentru altele e nerabdare de a trece spre altceva, mai matur, mai cu dinti, mai alergand, mai vorbind, mai incolo, pentru mine e paradisul. Nu stiu de ce, nu stiu cand mi-a fost gravat asa in gene.
Totul dupa devine mai complicat. Simplu e inceputul, la locul lui, perfect, nu ii lipseste nimic.
Am avut privilegiul sa stam impreuna inainte de decolare, pana mi-ai scapat. Sa te aud cu intonatii aduse de la alti copii de la gradinita, cu cuvinte si gesturi si desene si secrete noi e mandrie si bucurie, dar si nostalgia de a nu mai sta langa sufletelul tau.

A trecut ca prin vis.

In ultima vreme ai un suras pe buze, cumva sagalnic, de parca ai sti ceva amuzant si inconfesabil, ma face sa ma simt si mai straina de toata lumea asta a gradinitei. Ce noroc sa stau cu tine pana la trei ani, ce excentricitate aici!