Scriu pentru mine, imi cer scuze ca sunt atat de fara sare.
In afara de mama a-na papa pipi de mai demult.
Acum vreo doua luni era totul laka-laka. Ne intelegeam perfect, el zicea la tot laka-laka si noi dupa el laka-laka, ne mai si zambea autoironic.
A inceput acum cateva saptamani cu acarrrrrr, strident. Pana la urma ne-am dat seama ca avea mai mereu de-a face cu cererea de a deschide: o usa, o cutie, tot ce se poate deschide.
Intr-o dimineata ma pregatesc sa iesim, ii spun ca plecam si ca de obicei se urca singurel in carucior si ma asteapta mandru sa culeg: cutia cu grisine, dodotul, apa, schimburile de haine, gunoiul, ochelarii, portofelul, cheiile, papucii lui si ai mei (da, inca iesim desculti din casa asa cum inca ne pieptanam in lift si ne machiem pe strada si ne incaltam doar cand e pericol iminent de coborat din carucior, deocamdata n-am ajuns sa batem trotuarele desculti à la Kate Moss). Repeta rugator, apoi disperat acau acau acau, eu continui maratonul miilor de detalii pe care trebuie sa le iau ca sa putem iesi odata din casa. Imi zic, bleah, acau, auzi-l si pe asta, o schimbat acarrr pe acau fara pic de mila. Ajung in fata lui, incarcata ca un brad de Craciun, se arunca pe mine aratand cu degetul, cu lacrimile curgand deja: a cau!
Mi-a cazut cerul pe mine: imi cerea la clau, cheia, sa se poata juca linistit la broasca usii, pana termin eu tevatura.
Iart-o pe mama, ca e dusa!
Dupa episodul asta foarte intim a invatat sa se exprime mai bine. Mai bine pentru cele optsprezece luni ale lui inseamna mai usor de inteles pentru tontii astia care il inconjuram. Solutia pe care a gasit-o: sa zica tot (alea trei vorbe pe care le stie) de doua ori, in doua limbi.
In afara de mama a-na papa pipi de mai demult.
Acum vreo doua luni era totul laka-laka. Ne intelegeam perfect, el zicea la tot laka-laka si noi dupa el laka-laka, ne mai si zambea autoironic.
A inceput acum cateva saptamani cu acarrrrrr, strident. Pana la urma ne-am dat seama ca avea mai mereu de-a face cu cererea de a deschide: o usa, o cutie, tot ce se poate deschide.
Intr-o dimineata ma pregatesc sa iesim, ii spun ca plecam si ca de obicei se urca singurel in carucior si ma asteapta mandru sa culeg: cutia cu grisine, dodotul, apa, schimburile de haine, gunoiul, ochelarii, portofelul, cheiile, papucii lui si ai mei (da, inca iesim desculti din casa asa cum inca ne pieptanam in lift si ne machiem pe strada si ne incaltam doar cand e pericol iminent de coborat din carucior, deocamdata n-am ajuns sa batem trotuarele desculti à la Kate Moss). Repeta rugator, apoi disperat acau acau acau, eu continui maratonul miilor de detalii pe care trebuie sa le iau ca sa putem iesi odata din casa. Imi zic, bleah, acau, auzi-l si pe asta, o schimbat acarrr pe acau fara pic de mila. Ajung in fata lui, incarcata ca un brad de Craciun, se arunca pe mine aratand cu degetul, cu lacrimile curgand deja: a cau!
Mi-a cazut cerul pe mine: imi cerea la clau, cheia, sa se poata juca linistit la broasca usii, pana termin eu tevatura.
Iart-o pe mama, ca e dusa!
Dupa episodul asta foarte intim a invatat sa se exprime mai bine. Mai bine pentru cele optsprezece luni ale lui inseamna mai usor de inteles pentru tontii astia care il inconjuram. Solutia pe care a gasit-o: sa zica tot (alea trei vorbe pe care le stie) de doua ori, in doua limbi.
Si ma lasa gura casca:
acoló - allí/aquí
a cau/cheia. Zice bine si razand cu toata strungareata, ca a vazut ce-a patit.
agua agua/apa. La perechea asta mi-am dat seama ca setea l-a impins sa se faca inteles, sa se exprime bilingv.
Mai zice:
na-na-na - banana
ansias (gràcies)
papi/mami. Nu stiu de unde le-a scos, ca fata nu-mi zice mami, el din mami nu ma scoate in ultimele zile.
titi. abia astept sa zica romaneste, titi suna cumva diminutiv...
mniam mniam. Toata ziua face mniam mniam. Ba ii e foame, mananca, se uita le tv cum fac altii mancare, ba se joaca la bucatarioara lor, sau scoate oalele din dulapuri.
In afara de vorbit canta. Toata ziua, singur, isi canta cand se plimba, isi canta nani, fredoneaza aleatoriu, aproape in soapta.
Si mai raspunde zii de cate ori pricepe ca e o intrebare, la tot zice zii, cu limba intre dinti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu