Sunt meserii sau situatii care te apropie cumva abrupt de marginea haului, pe punctul de a te lasa absorbit de cruzimea din oglinda.

Abia de vreo doua luni am aflat si eu ca moasa de la nasterea baiatului meu e mult mai tanara decat mine. I-as fi dat 38-40 de ani sigur. Noptile albe, viata despuiata, in forma cea mai cruda, dau o umbra de intelepciune, de figura "trecuta", consumata.

Ortrud ne-a spus odata ca ei pot oferi si serviciul de a insoti in trecerea dincolo, nu doar inspre lume. Ca se ocupa de nasterea acasa, dar ca pot fi prezenti, daca cineva doreste, si la moarte. Situatii care din fericire nu au coincis niciodata.

C. a stat mereu in preajma senectutii. In ultimii ani a insotit doua nonagenare pana in ultimul moment. Mi-a ramas povestea batranei care ii spunea, cu 99 de ani, inaintea fiecarui suspin: "acuma...acuma....aaaaaaaaaaaaaah.............ah, nu. Pe mine o sa trebuiasca sa ma omoare, eu nu mor". Fiul ei (la randul lui octogenar) i-a dat un ultimatum: "Mama, o suta fie, dar 101, nu. Mama, nu." La 101 a trecut.

Fetitei mea incep sa-i licareasca in minte umbrele nedumeririlor: cand eram in burtica eram mica mica asa de petita? Si cum am intrat? Si cum a venit Eduard acasa? Mama da' eu vreiam sa vad cum venea cand era bebelus mic. Sau, la fel de descumpanitor: Mama daca imi curge sange din buba asta "am se me mor"? Mama mi-a zis iaia (bunica-sa) ca daca pun mana uda pe intrerupator "am se me mor". Mama da' eu nu vreau sa raman fara bebelus. (cand ii pune perna-n cap si-i spun ca trebuie sa-l lase sa respire). Da, finca mie imi place sa respir (dupa ce-i explic).

Intr-un ginecolog, ne-a spus odata Ortrud, sa nu aveti niciodata incredere (si ea e unul din ei) cand e vorba de o nastere. Nu uitati ca un ginecolog e, in ultima instanta, chirurg. In fata temei, are atuul bisturiului. In timp ce el s-a scolit invatand cum sa intervina, moasa a invatat cum sa astepte.

Unii considera ca important e rezultatul. Eu chiar cred ca drumul are si el rostul lui.