Diferenta

Am chef sa scriu despre un lucru pe care nimeni nu ti-l spune: diferenta de varsta intre frati.

In momentul in care se naste primul copil, in caz ca vrei sa treci de etapa de a fi parinte de copil unic, incepe tic-tacul. Tu ca femeie habar n-ai in primele momente, incepi sa te gandesti la un moment dat, din inertie.

Pentru cele care am avut cezariana cica e si mai alienant, caci iesirea brusca, lipsa trecerii da un sentiment de gol care te desira interior si se deghizeaza si sub forma unui dor sfasietor de a avea un bebelus. Imi aduc aminte perfect de etapa asta, fetita mea avea 4 luni si eu vroiam iar unul mic mic mic, la 8 luni la fel, tin minte ca venise sora-mea la noi si eu spuneam ca o invidiez pe X care vrea sa ii faca unul dupa altul. Ca vreau si eu unul mic, iara. Cunosc si alte fete care au trait sentimentul asta, nu e doar nebunia mea.

Pe la vreun an m-am mai calmat, caci a inceput zbantuiala si nu-mi mai ardea sa ma gandesc la nou-nascuti.

In rest, totul e relativ, fiecare isi intuieste intr-un fel limitele. Eu nu m-am simtit in stare sa fac al doilea copil inainte, si bine am facut, ca n-as fi iesit prea mandra de mine din experienta. Si mi se parea ca e un pic mare diferenta asa cum e, dar viata de zi cu zi mi-a demonstrat ca a fost bine asa, mai mult ar fi fost mai relaxat pentru fetita (sau nu, ca si la 5 ani s-ar fi simtit la fel de detronata), dar un pic tardiv pentru noi.

M-am calmat teribil cu invidiile: mergeam pe strada si vedeam doi copii superbi, aproape nu se aprecia diferenta de inaltime, si muream de tanjire. Acum merg eu insami cu doi prunci (in acelasi carucior, fata mea il tine pe baiat in brate, ca ma distreaza cum se inteleg) si stiu pana unde pot, cu rabdarea, cu organizarea, cu impartitul.

Si am destule prietene care l-au facut pe al doilea cu 17, 19, 22 de luni diferenta. Sau doi ani, si adevarul e ca mai toate mi-au spus ca n-au iesit cu amandoi din casa multe luni. Pe deasupra, cel "mare" merge toata ziua la gradinita, zi lumina, si cu 19 sau 22 de luni pentru mine n-ar fi fost deloc o mandrie. Ori ai o mama care traieste in casa ta si cu care esti perfect de acord in tot, ori ai soacra ideala, care te ajuta neconditionat, de la trebile casei pana la timpul cu cel mare, dar nici asta nu ma interesa. Copilul are multa nevoie de mama si sa vad acuma bebelusi de 2 ani ma ia cu fiori, caci l-am plamadit pe cel mic cand cea mare avea 2 ani, ce micuta!