Mama, tu de ce te superi toata ziua cu mine?
(Nu stiu daca a vrut sa spuna in fiecare zi sau de multe ori de-a lungul zilei)
Nu ma supar.
Ba da, esti toata ziua suparata cu mine, papa nu se supara pe mine ca tine.
Hm, papa nu e acasa toata ziua.

Trecem printr-o etapa delicata: nu reusesc s-o urnesc niciunde. Nu vrea sa iasa din casa, nici dimineata, nici dupa-masa. Odata iesita, nu vrea sa se intoarca. Mai vrea in parc. Inca unu, inca "sinci", inca sapte minute.
40 de minute dimineata negociind sunt multe minute...si un bebe n-are atata dispozitie de asteptare.

***

La 10 dimineata, cand in sfarsit am reusit sa iesim din casa: Mama, azi vreau inghetata. Vreau doua. Acuma vreau doua inghetate.
Bun, nu mai bine trei?
Dada, trei. Triumfatoare: mergem acuma la inghetzatare (adaptarea ei pentru gelateria) si imi cumperi trei.

***

Atata am asteptat-o si acuma nu stiu cum sa ma descurc in situatia asta: a intrat in faza printesa total: nu-i mai cumpar nici o hainuta, jur. Nu vrea pantaloni scurti, nu vrea rochite care nu sunt "de printesa", nu vrea ce nu-i place, si partea cu placutul e un impuls de secunde, daca-i tuna ca nu, e nu. Logic. Eu o inteleg pe ea, dar sa ma inteleaga si ea pe mine, sta de n zile cu aceeasi rochita deja tocita fiindca e una din putinele care inca ii plac, in timp ce toate celelalte ii raman mici pe zi ce trece. Pe cea pe care o uraste a mazgalit-o cu pixul in zona taliei. Sa ma-nvat minte. Da' de unde sa stiu eu ca o lua asa tare dintr-o data?
I-am propus sa le dam la alti copii care nu au hainute si le-ar place astea care ei nu-i mai plac. Mi-a zis-o: Mai tarziu o sa-mi placa.