joi, 29 septembrie 2011

Topos

Ieri, urcand spre casa cu manerul de la carucior in gatlej, mi-am dat seama ca am inchis doliul dupa Plaça Rovira.
Intr-o zi ca ieri, acum un an, m-am indepartat fizic de ea. 
La urma urmei e o piata jegoasa asa cum nu pot sa-ti detaliez: dimineata e azil de batrani insorit, la amiaza e loc de brunch pentru turisti zapaciti scursi intamplator din Parcul Güell, dupa-masa e parc infantil, noaptea e terasa cu bere. Primaria o spala din an in Paste. Trec doi ametiti cu un furtun si invie mirosul de pipi canin si uman. Asta ar fi un serviciu relaxant: sa spal trotuarele orasului astuia in care nu ploua nicicand, cu presiune adevarata la apa. Sau secretara la Sf. Petru, ca nu-i dreptate pe lume, unii atat de mult si altii atat de deloc.
M-a durut ingrozitor sa ma desprind, de altfel trec zilnic desi nu e neaparat traiectoria cea mai isteata.
Inteleg perfect ca doliul si bocirea cer un timp.
Ca mai intotdeauna, nepasarea copiilor te impinge sa-ti revii: ei vor in parc, le e totuna daca e asta sau ala care-ti sipoteste tie in suflet. Asa ca de-o vreme m-au ajutat, obligandu-ma, sa mergem in alt loc. Spatios, sigur, verde, fara pericol de scapat mingea pe strada, are un singur inconvenient: e privat. Ne intalnim toata scoala la poarta, asteptand sa intre vreo mama care traieste in incinta.

*

Si ca sa nu raman eu singura nebuna din cartier, mentionez ca un regizor nelinistitor a facut in 2002 un film a carui actiune se intampla si in Plaça Rovira. Il cheama Fernando Trueba, filmul se numeste El embrujo de Shanghai (nu l-am vazut, am retinut doar cum a zis ca Rovira e unul din cele mai frumoase locuri din lume) si aici am regasit ce citisem acum aproape un deceniu: "Barcelona es una ciudad impresionante - confiesa Trueba -. Cuanto más la conoces, más te gusta. Los barrios tienen una personalidad arquitectónica y humana muy especial. Me encanta Gracia. Creo que es uno de los barrios más hermosos del mundo. Es un barrio que me gustaría que se reconstruyera y se respetara. La idea de hacerlo revivir por un momento en la película me llena de felicidad."

*

Vroiam sa insir alte locuri care m-au tinut legata:

locul tineretii la amiaza
orasul camasii de forta (proprie) si al dezintoxicarii
orasul cerului violet pana la genunchi
catunul cartilor si al teatrului
orasul singuratatii
locul ADN-ului spiralat

in ordine:

Corsica
Paris
Lille
acasa la ai mei
Timisoara
acasa la noi

Un comentariu:

  1. E fascinant ca toposurile pot forma o harta in timp si spatiu si ca sint atit de portabile. Pe mine m-au legat locuri care m-au plictisit pina la uscaciune. S-au nascut copiii mei in ele si m-am nascut eu ca mama. Pina la urma si plictiseala e o mare investitie/consum emotional. Experienta urbana din America de nord e destul de alienanta pentru un european. Continuam sa visam si sa lucram la harta. Ma gindeam si la toposurile virtuale si ma bucur de blogul tau.

    RăspundețiȘtergere