Ieri, urcand spre casa cu manerul de la carucior in gatlej, mi-am dat seama ca am inchis doliul dupa Plaça Rovira.
Intr-o zi ca ieri, acum un an, m-am indepartat fizic de ea.
La urma urmei e o piata jegoasa asa cum nu pot sa-ti detaliez: dimineata e azil de batrani insorit, la amiaza e loc de brunch pentru turisti zapaciti scursi intamplator din Parcul Güell, dupa-masa e parc infantil, noaptea e terasa cu bere. Primaria o spala din an in Paste. Trec doi ametiti cu un furtun si invie mirosul de pipi canin si uman. Asta ar fi un serviciu relaxant: sa spal trotuarele orasului astuia in care nu ploua nicicand, cu presiune adevarata la apa. Sau secretara la Sf. Petru, ca nu-i dreptate pe lume, unii atat de mult si altii atat de deloc.
M-a durut ingrozitor sa ma desprind, de altfel trec zilnic desi nu e neaparat traiectoria cea mai isteata.
Inteleg perfect ca doliul si bocirea cer un timp.
Inteleg perfect ca doliul si bocirea cer un timp.
Ca mai intotdeauna, nepasarea copiilor te impinge sa-ti revii: ei vor in parc, le e totuna daca e asta sau ala care-ti sipoteste tie in suflet. Asa ca de-o vreme m-au ajutat, obligandu-ma, sa mergem in alt loc. Spatios, sigur, verde, fara pericol de scapat mingea pe strada, are un singur inconvenient: e privat. Ne intalnim toata scoala la poarta, asteptand sa intre vreo mama care traieste in incinta.
*
Si ca sa nu raman eu singura nebuna din cartier, mentionez ca un regizor nelinistitor a facut in 2002 un film a carui actiune se intampla si in Plaça Rovira. Il cheama Fernando Trueba, filmul se numeste El embrujo de Shanghai (nu l-am vazut, am retinut doar cum a zis ca Rovira e unul din cele mai frumoase locuri din lume) si aici am regasit ce citisem acum aproape un deceniu: "Barcelona es una ciudad impresionante - confiesa Trueba -. Cuanto más la conoces, más te gusta. Los barrios tienen una personalidad arquitectónica y humana muy especial. Me encanta Gracia. Creo que es uno de los barrios más hermosos del mundo. Es un barrio que me gustaría que se reconstruyera y se respetara. La idea de hacerlo revivir por un momento en la película me llena de felicidad."
*
Vroiam sa insir alte locuri care m-au tinut legata:
locul tineretii la amiaza
orasul camasii de forta (proprie) si al dezintoxicarii
orasul cerului violet pana la genunchi
catunul cartilor si al teatrului
orasul singuratatii
locul ADN-ului spiralat
in ordine:
Corsica
Paris
Lille
acasa la ai mei
Timisoara
acasa la noi
E fascinant ca toposurile pot forma o harta in timp si spatiu si ca sint atit de portabile. Pe mine m-au legat locuri care m-au plictisit pina la uscaciune. S-au nascut copiii mei in ele si m-am nascut eu ca mama. Pina la urma si plictiseala e o mare investitie/consum emotional. Experienta urbana din America de nord e destul de alienanta pentru un european. Continuam sa visam si sa lucram la harta. Ma gindeam si la toposurile virtuale si ma bucur de blogul tau.
RăspundețiȘtergere