miercuri, 28 septembrie 2011

HTML


De cand am scris textul ala cu gandacul care pute, cineva (presupun ca altcineva de fiecare data) gaseste  zilnic blogul meu cautand dupa expresia gandac care pute.
Nu-mi revin, nu stiam ca e un animal atat de cunoscut.
Ii multumesc si ii cer iertare ca l-a asasinat fiica-mea.

*

Acuma-mi pare rau ca n-am notat din cand in cand pe ce cai incalcite se poate ajunge aici.
Inainte de gandacul puturos aveam succes cu:

"Sunt pitic, sunt mester faur,
tu-mi dai pai, eu iti dau aur, 
Sunt viclean si jucaus
Si ma cheama... Spiridus!"

Cand eram copil imi placea mult povestea, dar de cand sunt mama mi se pune un nod in gat de fiecare data cand recit mintal:

"Mai ai o zi, o zi mai ai
Si-apoi copilul tot mi-l dai!
Mai ai: O ZI!
Hihihihi!"

Mi se pare teatru radiofonic de groaza, nu poveste la pick-up!

5 comentarii:

  1. :)))))) uneori reusesti sa ma faci sa zambesc. Alta data sa visez. Dar acum am izbucnit in ras si era sa-mi trezesc sotul si copilul :))

    Multumesc :)

    RăspundețiȘtergere
  2. e celebru, cum să nu, chiar acum zburătăcesc vreo doi pe sub bec - e sezonul. sînt ăia verzui care seamănă cu avioanele Stealth, nu? am respins mai devreme doi cu paleta de ping-pong.

    RăspundețiȘtergere
  3. na! că te-am găsit şi eu după "gandac care pute"

    RăspundețiȘtergere
  4. da, verde si rotund, n-am vazut niciodata inainte, credeam ca e de pe-aici.

    RăspundețiȘtergere
  5. Raluca,
    Ma bucur ca zambesti, visezi sau razi in hohote cand treci pe-aici! Multumesc.

    RăspundețiȘtergere