Barceloneta

Marti: frig, innorat si cu vant. Ce propun? Mergem la plaja.

Bineinteles ca am fi putut merge in zona noua, spre Forum, plaje imense si aseptice.

Dar pentru plictiseli si peisaj tern avem timp o viata.
Barceloneta e vie, colorata, ciudat ca inca exista.

Dupa motoceala din nisip ii duc la "restaurant" (unul din ultimele adevarate si in care n-ai intra decat impins, arata jalnic), caci nu demult, iesind din casa bunica-sii, unde a dat iama in frigiderul plin de nebunii toata dupa-amiaza, imi spune in drum spre casa: Mamaaaaa, face uloare de mancare de restaurant, eu vreau sa merg intr-unul.

Din filmul nostru am reusit sa fur asta:

Imi plac secventele cu autobuzul, fara el inca am fi inca in drum spre mare. Pe traseul de jumate de ora s-au capsat de vreo nouazeci de ori, o trage de codite si dupa aia se uita la mine pe sub sprancene. Am mai crescut un pic in dimineata asta: a invatat sa zica "padó" dupa fiecare manuta scapata in capul ei, resemnat si cu pupic aferent.

Nu stiu de ce s-au ciondanit, departe sa nu-i aud:

Uite mama ce stiu sa fac (o semi-roata):

Pe seara vad un cucui la baiat, ai vreo idee cand si l-a facut?

Da, mama, tu stii cand faceam chestia aia care iti placea asa de mult (roata ei), pues deja, el s-o bagat, si s-o lovit.

 Pe ganduri, e vremea s-o taiem:

Asteptand "el peix peeeeix":

Hahaaa, acuma vad ca n-am mai avut vreme sa fac poze, le sfaraiau gegetelele pe pestisori.

 Torcand deja, ca doua matze smocaite:

Si retrag ce-am zis cu plictiseala plajelor imense, am fost azi cu totii pe una, ca iar era frig, vant si innorat si pentru ca celalalt responsabil cu copiii era invidios pe escapada noastra.

Imi place plaja goala, cu doua tomberoane unul verde altul galben.

Noroc de vreme, altfel prea e iubita tuturor.